Capitol dedicat pentru Larisa12_ox
Rose
Acum am dat de altă belea... Tata... Una dintre cele mai mari probleme. O să îi mănânce și ultima picătură de răbdare lui Michael. O să încerc să vorbesc cu el ca să îl mai înduplec puțin. Deși nu cred că îl mai pot calma după cum îl văd, scoate foc și pe nas și pe gură.
— Tatii, hai să îi dăm cadoul Adelei. Vino cu mine! spun eu sperând că o să mă asculte.
— Vreau să vorbesc cu iubitul tău!spune dur.
E clar... Dacă la numit "iubitul tău" și nu Michael, e clar... Doar Dumnezeu ne mai poate ajuta. Îmi vine să râd pe sistem nervos.
— Ryan, aici erai! Spune mama. Vino să îi dăm cadoul nepoatei noastre. Nu vreau să i-l dau singură.
Nu vrea sa asculte până nu îi aruncă mama o privire din acelea periculoase.
— Stai liniștit că tot vom vorbi, spune el înainte să plece.
— A sunat ca o amenințare, spune Michael.
Știu...
— Rezolv eu cumva. O să înțeleagă situația.
Sper...
— E vina mea și merit să mă tragă la răspundere.
— Nu e vina ta! Nu îți amintești... E normal să reacționezi așa.
— L-am lovit și...
Il opresc punându-mi un deget peste buzele lui.
— Sa nu mai vorbim despre asta. Hai să ne distrăm. E o petrecere reușită din punct de vedere decorativ, hai să nu o întristăm pe sărbătorită.
Aproba și mergem să îi dăm cadoul Adelei.
I-am luat o vacanță în Italia de câteva săptămâni. Adoră această țară. A fost de multe ori și tot a rămas preferata ei.
— Mulțumesc frumos fetițo! spune Ade și mă ia în brațe.
— Mai avem ceva, spune tata nerăbdător.
— Ce? M-ai făcut curioasă unchiule!spune nebună de Adela.
— Ăsta este de la mătușa ta , spune și îi dă o cutiuță. Iar ăsta este din partea mea.
Deschide cutiuța și în ea este un colier cu o piatră albastră.
— Este foarte frumos, spune Ade. Mulțumesc Lidy.
Lidy este mama, așa o alintă ea.
— A fost al mamei mele. Ție ți-am dat colierul și lui Rose broșa. Sunt singurele amintiri pe care le am de la mama, bunica voastră. spune și își șterge în treacăt o lacrimă trădătoare. Tata o ține în brațe și îi transmite calmitatea lui.
Bunicii din partea mamei au murit când erau unchiul și mama micuți. Le-a fost foarte greu să crească fără părinți...
— Nu am știut. Este superb. Mulțumesc că mi l-ai dat. spune verișoara mea și o ia în brațe.
— Deschide și cadoul meu, spune tata din nou nerăbdător.
— Imediat unchiule.
Tata i-a luat nepoatei lui un aparat foto. Adela adoră fotografia, iar un nou aparat de fotografiat este perfect.
— Mulțumesc unchiule. Îl ador!
spune și îl îmbrățișează.Petrecerea este una frumoasă. Deși mai devreme am cam stricat-o cu cearta, invitații au trecut peste acel moment.
CITEȘTI
Iubire neprevazută Vol. 2
DragosteRose White, fiica lui Ryan și a Lidyei, moștenește caracterul tatălui ei, fiind o femeie puternică și dură. Încă din copilărie a fost independentă, nelăsând loc de joacă în viața ei. La cei 22 de ani ai ei a realizat mai multe decât o persoană care...