Iubire neprevazută Vol. 2

Capitolul V

Michael

Ce ființă enervantă și afurisită. Rar am întâlnit asemenea specimen. Degeaba am tot încercat să o ignor că se bagă ca musca în lapte în discuție.

- Îmi place mai mult să ascult, îi răspund batjocoritor. Dar tu, Rose, ești mereu atât de vorbăreață?

Continui jocul. Dacă îi place să joace dur îi arăt eu cu cine se pune.

- Doar când trebuie.

- E bine să vorbești, dar uneori e mai folositor să asculți. Adaug eu simțind-o cum se enervează.

Strânge din dinți și respiră ușor. Nu prea poate să își ascundă stările sau reușesc eu să citesc prea bine oamenii.

- Ai dreptate. E folositor să asculți, doar că unii oamenii nu știu să facă lucrul ăsta și i-au decizii proaste.

Asta nu a fost deloc subtil. Nu îi dau dreptul să îmi spună că am greșit. Încă îmi susțin decizia. Sunt lucruri mult mai importante decât modernizarea unui centru.

- Deciziile proaste sunt văzute în așa fel de oamenii care nu înțeleg ce este mai important la momentul de față. Ce numești tu o decizie proastă este de fapt o decizie luată după ce a fost gândită.

Își mijește ochii și strânge șervețelul în pumn.

- Majoritatea nu gândesc nici când vorbesc! spune pe un ton acid.

- Eu cred că gândesc mai mult decât alți.

Nu îi merge. Nu știe cu cine s-a pus.

Toții se uită la noi. Nu înțeleg discuția așa cum nu o înțeleg nici eu pe femeia din fața mea.

Am rămas surprins să o văd. Nu mă așteptam să o mai întâlnesc vreodată. Nu e genul cu care să îți dorești să porți o discuție. E enervantă rău...

Aș vrea să plec, dar le-am promis alor mei că voi face impresie bună. Nu vreau să îi supăr. E importantă această cină pentru ei... Mai ales pentru mama.

- Aaa, Eda ce mai face? schimba mama subiectul.

- Este bine. La fel de nebună cum o știai. Spune tatăl scorpiei.

- Îmi e dor de ea... Fetele ei ce fac?

- Adela este în ultimul an de facultate, iese cu un băiat pe nume Raul, este bine. Melissa este în ultimul an de liceu și se pregătește pentru examenele finale.

- Erau atât de micuțe ultima dată când le-am văzut...

- Acum au crescut... Seamănă leit cu sorumea. Mai ales Adela. Melissa mai aduce puțin cu Matteo.

- Minte... Melissa seamănă perfect cu fratele meu.

- Cu Eda seamănă...

- Mamă, tată... Seamănă cu amândoi. Spune afurisita.

- Eu nu prea le mai țin minte. Ce îmi mai trimite Eda poze cu ele. Adela seamănă cu ea, iar Meli cu tatăl ei. spune mama.

Eu habar nu am despre ce vorbesc. Tac și ascult. Ce altceva să fac?

- La Rose și Christian e clar. Rose seamănă cu tine Lidya și Chris seamănă cu Ryan.

Aici pot vedea cu ochiul liber asemănările. Vipera seamănă leit cu mama ei, singura diferență este culoarea ochilor, îi are verzi.

Nu e urâtă. E frumoasă, dar gura o strică. Vorbește mult și numai prosti.

- La aspect, dar caracterele sunt invers. Chris e rebel ca mine, iar Rose e liniștită ca taică-său.

Foarte liniștită... Ce să spun? E un drăcușor, dar de unde să știe părinți ei asta? La prima vedere pare inocentă, dar știu că nu e așa.

- Mă scuzați, baia? întreb sperând să scap cât mai repede de la această cină.

- Rose, arată-i tu unde este. Spune mama ei în timp ce mă ridicam de pe scaun.

Mai să mă așez înapoi... Eu vreau să scap și mama ei îmi spune așa ceva.

Vrea să comenteze, dar tace și se ridică. O ia înaintea mea și îi observ mersul legănat. Are niște forme frumoase. Arată bine și mă enervează acest lucru.

O urmez pe scări și îmi arată o ușă la capătul holului.

- Mereu ești atât de arțăgoasă?

- Doar cu cine merită.

- De ce nu le-ai spus?

- Ce să spun? întreabă curioasă.

- Că ne-am mai întâlnit.

Își dă ochii peste cap și se întoarce să plece.

O prind de mână și o lipesc de perete. Mă pun în dreptul ei.

- Ce dracu faci? Lasă-mă să plec!

- Vorbești și urât pe lângă că ești tupeistă!

- Vorbesc cum vreau eu! Ce privește pe tine idiotule?

Ce i-aș astupa eu gura aia...

- Vorbește frumos.

- Nu vreau! Ce o să îmi faci?

Aș avea idei...

- Te joci cu focul!

- Poate că îmi place să mă ard!

Sunt foarte aproape de ea. Are trăsături fine, buze pline, ochii de un verde răpitor. E destul de înaltă, talie subțire.

Sunt prea aproape de buzele ei. Mă retrag parcă teleghidat când aud un glas dres.

Mă întorc și dau cu ochii de tatăl ei. Mă omoară din privire. Să stea liniștit că eu nu mă încurc cu pacostea asta. E prea mult pentru mine.

- Acolo este baia! spune Rose și pleacă de lângă mine trecând pe lângă tatăl ei.

Se uită furios la mine. Vreau să mă duc înspre baie, dar mă oprește.

- Să nu te atingi de fetița mea!

Nici că aș vrea.

- Stați liniștit... Nu am nicio legătură cu fata dumneavoastră. Doar vorbeam.

Își încleștează pumni pe lângă corp.

- Așa să fie!

Pleacă de lângă mine și coboară scările. Un asemenea tată... Ce vrea să facă? Să o călugărească?

Nu înțeleg tații de fete... Doar nu o vrea singură pentru totdeauna. Fiecare are dreptul la viață. În fine... Nu îmi pasă mie de asta. Nu am nicio treabă cu ea.

Cobor înapoi și nu știu cât o să mai suport să stau la această cină.

Număr minutele... Aveam și altă treabă în această seară decât să stau ca un prost la această masă.

- Michael, Rose și Chris pleacă la munte în weekend. Vrei să îi însoțești? întreabă mama lor.

Nu aș vrea nici să respir același aer cu individa din fața mea, dar să o văd un weekend întreg!? Deja mă ia răul.

- Sunt ocu...

- E liber, poate. Spune repede mama întrerupându-mă.

- Foarte bine. Vineri după-amiază este plecarea. O să mai fie și verișoarele lor cu iubiți. Plus iubita lui Chris.

Adică decât noi doi nu avem pereche? Nu sunt prost. M-am prins de mult ce vrea să facă mama... Nu o să îi meargă. Eu nu o să am nimic de-a face cu Rose.