Iubire neprevazută Vol. 2

Capitolul XXXIV

Rose

M-am trezit extrem de bine dispusă. Azi tata ne-a invitat pe mine și pe Michael la cină. Am puține emoții cu privire la această întâlnire, însă sper că totul o să fie bine.

Adela s-a zvârcolit în pat toată noaptea, dar am reușit cumva să dorm cu ea. Îi cunosc foarte bine gesturile și felul de a fi. Când o macină ceva se agită și are și un somn foarte agitat. Mă întreb care este problema de această dată ?

Ies din baie și o văd pe Ade privind tavanul, stând întinsă pe pat.

— Ce ai pățit fetițo? spun și mă așez pe pat lângă ea.

Oftează și se ridică în fund lângă mine.

— Sunt o soră groaznică, Rose! spune și îi observ chipul trist.

Adela, tristă? De când?

— Ce vrei să spui? Cum adică ești o soră groaznică? Ce vorbă este asta?!

— Meli nu mai vorbește cu mine mai multe de un timp. Este închisă în ea și am pierdut legătura de surori. Nu mi-a spus ca și-a început viața sexuală și cred că îmi mai ascunde și altele. Înainte aveam o relație strânsă, dar ceva s-a pierdut pe drum în ultimul timp...

Am observat și eu o schimbare în comportamentul lui Meli, dar nu credeam că relația dintre ele s-a răcit. Mereu au fost apropiate și își spuneau totul.

— Este un subiect mai sensibil și...

— Și nu a avut nicio problemă să-l împartă aseară cu noi toate, mă întrerupe Ade.

Este dezamăgită de ea însăși, că a pierdut relația pe care o avea cu sora ei.

— Nu te învinui. Nu este vina ta... Poate s-a întâmplat ceva cu ea și a devenit mai retrasă de familie.

— Mama nu a observat nimic... Am vorbit cu ea ieri pentru că observasem dinainte că este ceva în neregulă.

Nu știu ce s-a întâmplat cu ea. Sper doar să nu fie ceva grav.

— Poate din cauza despărțiri de băiatul acela.

— Eu pe ăla îl omor dacă îl prind. Spune nervoasă.

După despărțire nu a fost prea tristă, chiar deloc pot spune. Mi s-a părut ciudat ce-i drept.

— Sigur i-a făcut ceva îngerașului meu și a rănit-o! Trebuie să fac rost de numărul ticălosului. Îl prind eu cumva într-o zi...

— Ade, încetează! Nu o să îi facă nici un bine dacă tu îl atingi pe tip. Trebuie să discuți cu ea, de la soră mai mare la soră mai mică. Este cea mai bună soluție asta...

— O să vorbesc fetițo, dar tot o să îl prind pe nenorocit! spune și strânge pumni pe lângă corp.

Nu am cum să o conving. Mă dau bătută.

După discuția cu Adela cobor și mă duc în sufragerie. Îi văd pe Valeria și Lucas stând pe canapea și privind la televizor. Sunt cam apropiați. Mâna lui este pe piciorul ei, iar ea stă rezemată de el.

— Neața, spun și Valeria tresare distanțându-se de el.

— Neața, spune Lucas.

— Ce faceți?

— Ne uitam la un serial.

— Așa de dimineață? Întreb văzând că nu este trecut de ora opt.

Ceva este la mijloc. Valeria este roșie în obraji și nu se uită la mine. Nici măcar nu a vorbit.

— Da, urmărim același serial, spune Lucas lejer.