Iubire neprevazută Vol. 2

Capitolul VI

Rose

Nu am de gând să mă duc la munte cu idiotul de Michael. Nu știu ce a apucat-o pe mama să îi propună așa ceva. Nu o înțeleg...

Abia rezist să stau la aceiași masă cu el, dar să rămân două zile în prezența sa. Nu o să se întâmple.

- Mamă, eu nu știu dacă pot să merg! spune idiotul.

- Poți scumpule, e weekend doar.

- Lăsa-ți-l dacă are treabă. Nici eu nu o să pot merge... Munca nu ne permite.

Încerc eu să le conving.

- Să nu aud. Nici nu se pune problema. În acest weekend vei merge cu ei la munte! spune mama hotărâtă.

Nu mă poate obliga să o fac. Nu vreau să merg...

- Și tu Michael la fel. Ai timp destul să lucrezi în cursul săptămânii. Luați-vă liber în acest weekend. Fă-o de dragul nostru scumpule!

Idiotul se înmoaie și nu mai spune nimic. Ce l-aș mai înjura...

- Fără alte comentarii dragă Rose. Sper să îi faceți o impresie bună lui Michael, voi și verișoarele voastre.

- Da mamă, ne vom comporta frumos cu Michael... spun mai mult batjocoritor.

Parcă am fi la grădiniță. Doamne, ce prostie...

Au plecat într-un final. La sfârșitul acestei cine m-am simțit ca și cum aș fi fost călcată de tren. Mă doare capul și toți mușchi. Am stat prea încordată...

Nuci nu m-am uitat la nemernic când a plecat. Să se ducă naibi!

Am urcat în camera mea și am sunat-o pe Ade.

- Ce faci fetițo? Așa ne alintăm noi.

- Rău fetițo... Foarte rău.

- Ce ai pățit? Mă îngrijorezi!

II povestesc cu lux de amănunte ce am pățit astăzi și cum destinul își bate joc de mine în ultimul hal.

- E frumușel?

Îmi dau una peste frunte și înjur porcos.

- Ce îți spun eu ce întrebi tu... Nici nu contează cum arată la câți draci mi-a făcut într-o singură zi.

- Deci e arătos tipul...

Este frumos, al dracu de frumos... Dar degeaba.

- Arată ok.

- Wow... E prima persoană de sex masculin despre care spui că arată "ok". Ți-ai cam aprins călcâiele după el!

Ce? Asta a înnebunit....

- Cine? Eu?

- Nu... Mama...

- Nu există așa ceva Ade. M-a enervat atât de rău încât îmi venea să îl omor.

- Cum zici tu Ro, dar așa încep marile povești de dragoste.

Sigur... În cărți sau filme. În realitate nu se întâmplă așa. Nici nu am nevoie de asta. Viața mea este frumoasă așa cum este. Nu vreau să mi-o complic degeaba.

- Ști că la un moment dat te vei îndrăgosti. E ceva absolut normal și firesc.

- Nu cred. Nu vreau să mi se întâmple. Bărbați sunt niște egoiști afurisiți, exceptând câteva persoane, dar în rest sunt așa.

- Ai nevoie de un iubit, de un bărbat. Înțelegi ce vreau să spun... Nu poți sta la nesfârșit singură din cauza...

Se oprește brusc, dar știu ce a vrut să spună. Mă doare, încă mă doare... Oricât de mult aș vrea să uit și să par că sunt bine, nu reușesc... Nu pot să uit. Nu pot lăsa pe nimeni să se apropie de mine. Pe absolut nimeni.

- Îmi pare rău... Nu am vrut! spune încet.

- Nu contează Ade, a trecut! Spune-mi, tu cum ești, ce mai faci? Schimb eu subiectul.

Oftează și îmi răspunde.

- Sunt bine, îl aștept pe Raul să vină. Azi stă peste program și eu am ajuns mai repede acasă de la universitate.

- Am înțeles. Salută-l pe Raul din partea mea.

- Bine. Ești ok?

- Da. Încerc să găsesc soluții să nu plec la munte în weekend.

- Hai că o să fie distractiv!

- Nu o să fie... Nu cu Michael și iubita lui Christian!

- Îi ignorăm.

Ușor de zis, greu de făcut...

După ce închei conversația cu Adela mă întind în pat și mă las purtată în lumea viselor fără a mă mai gândi la el.

De dimineață mă îmbrac în fugă, pentru că am uitat să pun ceasul să sune. Am vreo cinci apeluri de la Ivy și vreo zece de la Lucas. Nu știu cum s-a întâmplat una ca asta... Eu nu am mai pățit-o până acum...

Fug pe scări și mă împiedic. Să îmi bag... Doare ca dracu. Tocuri blestemate.

Ignor durerea și alerg așa cum pot spre mașină.

- Unde te duci așa?

Îmi duc inima la inimă. Ce m-am speriat.

- Tată... Am uitat să pun alarma și am întârziat și...

- Și te-ai lovit... Nu pleci nicăieri în acest hal. Vino să mă uit la piciorul tău!

- Sunt bine. Serios că sunt. Doar m-am împiedicat din cauza grabei... Trebuie să plec. Lucas și Ivy au nevoie de mine.

- Muncești prea mult scumpo. Ia-ți concediu o săptămână.

Aș vrea eu să pot să fac asta, dar din cauza nenorocitului de Smith nu pot... Trebuie să caut un nou investitor.

- Nici să nu îndrăznești să mai spui ceva, mă întrerupe el când vreau să îl contrazic.

- Nu...

- O să îi sun pe Ivy și Lucas. Te vei odihni restul săptămâni.

- Nu pot tată...

- Poți.

Scoate telefonul și apelează. Nu am ce să mai fac acum... Mă așez pe canapea și îmi ridic piciorul. Mă doare.

- Ce ai pățit scumpo? întreabă mama îngrijorată.

- Nimic, am alunecat pe scări și mi-am sucit piciorul. Nu mă doare, sunt bine!

Evident că nu mă crede...

- Of scumpa mea... Cum reușești mereu să faci din ăstea? Voiam să te trimit până la firma lui Michael să îmi aduci un dosar de la Vale. Era important...

- De duce Chriss. spune tata.

- Nu, el e plecat cu iubita lui... O să îl rog pe Michael să treacă pe aici.

Sar ca arsă de pe canapea și durerea de picior mi se înrăutățește.

- Nu! Trimite pe cineva să ia dosarul.

- De ce? Vine Michael și așa mai vorbiți și voi. E bine să ai prieteni...

Și ce mai prieteni suntem noi...

- Nu îl obosi pe Michael. E ocupat și el cu firma. Nu are timp să vină!

- Îl sun și îl întreb.

Mor, nu o scot la capăt cu mama...

Îl sună și se pare că nenorocitul a acceptat să îi aducă dosarul personal
Ăsta vrea să mă facă să devin criminală... Cu siguranță asta urmărește.

Nu pot să plec de acasă că am piciorul așa cum îl am. Nici să stau în camera mea nu pot pentru că ar arăta nasol... Ce naiba o să fac? Nu vreau să mă întâlnesc cu el.