My strange life (PAUZĂ)

Capitolul 11

Stau liniștită pe șezlong, mă bucur de soarele ăsta minunat și ziua asta călduroasă care e în fiecare zi. Era liniște până am auzit țipete, înjurături și pe Chloe și Sam fugărindu-se, mai bine zis o Chloe fleașcă fugărindu-l pe Sam cel uscat. Eu mă întorc la treburile mele, dar aud o plesnitură.

-Eu încerc să mă bronzez, strig ca să mă audă amândoi.

-Și? Nu poți?

-Nu. Acum vreau liniște.

Mai stau așa puțin pentru că simt cum cineva mă ridică și mă aruncă în apă.

-Care a fost? țip.

Ies din pișcină și intru în casă. Toți stăteau pe bine mersi pe canapea. Sam se uită la mine și începe să chicotească. S-a dat singur de gol fraierul. Mă duc la el și îi spun:

-Hei, Sam, poți te rog să mă ajuți cu ceva?

-Te pot ajuta eu, îmi spune Ryan.

-Mersi, dar am nevoie de cineva mai puternic.

-HA! le strigă Sam în față la toți.

Îl i-au de mână și îl conduc până în fața pișcinei.

-Vezi aia?

-Nu.

-Apleacă-te și uită-te cu atenție.

El se apleacă și eu îl împing şi el cade în apă. Plec repede în casă.

-Cu ce a trebuit să te ajute? întreabă Adam.

-Cu nimic. M-a aruncat în apă, l-am împins în apă. Simplu.

Toți încep să râdă.

-Eu mă duc în cameră.

Urc în cameră și mă schimb. Îl aud pe Sam întrebând unde sunt. Mă ascund repede în dulap, știu că o să mă caute în cameră. Aud ușa deschizându-se și închizându-se. Răsuflu ușurată și ies din dulap.

* * *

Ies din cameră și cobor. Nu e nimeni aici. Urc iar și caut dar nimic. M-au lăsat singură acasă. Intru în camera lui Ryan și îi iau chitara. Nu am voie cu ea, dar dacă nu e aici nu o să știe. Mă duc la mine în cameră repede.Trebuie să profit.

Brusc ușa se deschide și un Ryan nervos intră în camera mea.

-Ce dracu faci cu chitara mea? Ți-am mai zis că nu ai voie cu ea. Nimeni n-are voie! țipă el.

-Tu erai acasă?

-Nu, am fost călcat de mașină și acum vorbește fantoma mea cu tine. Acum dă-mi chitara, țipă ultima parte.

-Nu mai țipa la mine!

-Tu să nu mai îmi iei lucrurile!

-Tu m-ai făcut pe mine prima dată ciudată!

-Încă îți mai amintești de aia? Și nu te-am facut ciudată, te-am făcut idioată, și asta şi ești! Și mai ești și o nesimțită care ia lucrurile altora fără să întrebe chiar dacă i s-a mai spus că nu are voie nici să o atingă!

-Nu mai ai ce vorbi cu mine! Tu...tu nu mai ești nimic pentru mine, spun plângând.

-Bine. Mă bucur atunci. E mai bine pentru mine, spune fără nicio retragere și iese din cameră.

Îmi i-au lama și încep să mă tai. De când am venit aici nu m-am mai tăiat, dar cum am de ce să mă tai. Mi-am dat seama ca eu pentru Ryan nu am fost nimic niciodată. Mi-am lăsat lama pe noptieră și am ieșit din cameră. El cică a fost "prietenul" meu. Un prieten împarte, nu e un zgârcit si egoist ca Ryan.

Ajung la rampă și acolo mă întâlnesc cu Aiden.

-Ce faci?

-Bine, îi răspund fără să-i arunc vreo privire. Unde sunt motoarele?

-La stânga. De ce?

-Vreau să fac o tură.

-Nu cred că e bine.

-De ce?

El tace și mă conduce. Mă urc pe unul și pornesc. Merg repede. La fiecare curbă aproape ating astfaltul. Nu am mai încercat să merg cu motorul, dar mă pricep. Trec pe lângă casa noastră și chiar atunci îi văd pe Kyle, Kim, Adam, Chloe și Sam. Se distrau, râdeau și se simțeau bine. Ei se uită la mine dar nu mă recunosc. Mă întorc înapoi la rampă.

-Ai fost super, spune un băiat pe care nu-l cunosc.

-Mda, mersi.

Vreau să mă duc să-mi iau un suc dar îl văd pe Ryan. Mă îndrept spre el.

-Ce cauți aici? îl întreb.

-Tu ce cauți aici?

-Acum m-am întors.

-Unde ai fost? Să-ți iei lame sau ce? Crezi că nu știu că te tai? Crezi că-s orb? Poate Kyle sau ceilalți nu știu, dar o să afle. Așa cum ți-am mai zis, ești o ciudată.

-Nu sunt ciudată. Tu nu ști prin ce am trecut de când eu nu mai am părinți. Am locuit 2 ani cu omul ăla și la școală eram...n-am mai terminat că am plecat.

M-am dus să-mi cumpăr un suc. Când mă întorc îl văd pe Ryan sărutându-se cu una. Chiar când trec pe lângă ei Ryan face sărutul mai sălbatic.

Ajung acasă și sunt de întâmpinată de Adam.

-Unde e Ryan?

-La dracu.

-Sophie, zi-mi.

-La rampă, și-o trage cu una.

El se urcă în mașină. Eu intru în casă și dau de un Kyle nervos.

-Arată-mi încheierurile! îmi zice răutăcios.

Eu ezit și îmi mușc buza de jos. A aflat. Mi-am lăsat lama pe noptieră. Mă uit în ochii lui și văd ură, supărare şi dezamăgire. Era dezamăgit. Parcă imediat ar sparge ceva.

-Arată-mi-le!

Eu îmi întind mâinile. Azi mi-ai făcut vreo 10. El urcă și peste câteva secunde aud ușa trântindu-se. Ușa de la intrare se deschide și Adam și Ryan intră.

-E drogat, țipă Adam.

-De unde știi? întreabă Chloe.

-Uită-te la ochii lui. E fumat și drogat. Și ce om treaz și-ar distruge cel mai important lucru?

Chitara... Și-a distrus chitara.

-Eu plec, spun ieșind din casă.

-Stai! strigă Sam în spatele meu.

-Lasă-mă, Sam!

-Unde te duci?

-Undeva.

-Nu Sophie. Rămâi aici. Nu ai voie să părăsești curtea asta.

Îmi dau ochii peste cap și mă duc în spatele casei. Mă așez pe iarbă și încep să plâng. Cred că Sarah avea dreptate atunci. Îmi scot lama și încep să mă tai, dar cineva mi-o smulge din mână. Mă uit în sus și o văd pe Kim.

-De ce faci asta?

-Pentru că asta trebuie să fac.

-Kyle acum stă în camera lui se îmbată și spune că e un frate groaznic.

-Dar nu el e de vină.

-Ar trebui să te duci la el și să-mi dai mie lama aia.

I-o dau și fug în casă. Urc repede în camera lui Kyle.

-Kyle, te rog iartă-mă. Nu ești tu de vină, spun și îi sar în brațe.

-Ba da.

-Ba nu. Te rog du-te și fă un duș. E doar vina mea. Îți promit că nu mă mai tai.

Intru la mine în cameră și mă pun la geam. Mă gândesc câte s-au întâmplat în ultimile ore si la ce persoană este Ryan.