My strange life (PAUZĂ)

Capitolul 20

Sunt la școală cu Ryan, Kim, Chloe și Kyle ca să ne înscriem. Școala este mare, cu două etaje, curată, logic că e vacanță, dar chiar pare nouă. Am intrat în secretariat puțin temători.

*Peste o oră*

Mai aveam doar o săptămână de vacanță și în loc să profite și prietenii de ea ei se uitau la "The Hobbit", în schimb eu... Pe cine păcălesc? Și eu mă uitam la film cu ei.

-Haideți să facem ceva, e ultima săptămână de libertate și voi vreți să stați închiși în casă uitându-vă la film. Aud soneria așa că mă ridic de pe canapea și răspund. La ușa era mătușa mea.

-Hei, Sophie!

-Hei. A venit Caroline! țip ca să mă audă toată lumea.

Liniște totală.

-Am venit să vorbesc cu Kyle, sper că nu vă deranjez. Dau din cap în semn că nu și îl strig pe fratele meu. Cei doi se duc în bucătărie și discută, iar eu mă întorc la locul meu. Deodată televizorul e oprește.

-Să-mi bag...țipă Adam.

-Știi, nu trebie să țipi, îi spun.

Mă ridic și mă îndrept spre scări, dar îmi aud numele și mă ascund după peretele de lângă bucătărie.

-Trebuie să-ți zic ceva despre Sophie, ceva ce trebuia să știți demult, doar că mama voastră nu a avut curaj să o zică.

-Ce?

-Sophie este...este adoptată.

Când am auzit aceste cuvinte pur și simplu mi s-a oprit respirația. Sunt adoptată? De ce nu mi-au zis părinții? Am trăit atâția ani într-o minciună.

-Sophie? zice Ryan venind spre mine. Kyle și Caroline își întorc privirea spre mine. Da, nu mai eram după perete.

-Ai auzit totul? mă întreabă Caroline.

-D-da, spun și fug la mine în cameră.

↭ POV RYAN ↭

-Ce să audă? Despre ce vorbeați? întreb eu nedumerit.

-Sophie este adoptată, mă lămurește Kyle.

-Și tu știai asta?

-De unde dracu să știu?

Am urcat și am bătut încet la ușa lui Sophie.

-Cine e? întreabă încet, dar suficient încât să o aud.

-Ryan.

Aud cheia rotindu-se și se deschide ușa arătând-o pe Soph cu lacrimi în ochi. Instantaneu am luat-o în brațe și am strâns-o la pieptul meu.

-Totul va fi bine, îți promit.

-A zis că aveam atâtea lucruri în comun cu mama, că am moștenit atâtea de la ea, nu înțeleg... Vreau să știu cine sunt părinții mei biologici.

-Ești sigură?

-Foarte.

Coborâm ținându-ne de mână și spre surprinderea noastră, Caroline încă era aici.

↭ POV SOPHIE ↭

-Caroline, vreau să vorbesc cu tine...

-Okay, hai cu mine. Mergem la o terasă.

În câteva minute am ajuns la o terasă apropiată și mi-am comandat o apă minerală.

-Cine sunt părinții mei biologici?