Sophie Williams este o fată de 16 ani, prietenoasă, știe să se distreze, dar nu mulți văd asta. Ea trebuie să înfrunte toate jignirile oamenilor. Fratele ei mai mare hotărește să se mute în casa cumpărată de mama lor din Los Angeles cu prietenii lor...
Am terminat de daspachetat bagajele şi ne-am hotărât cu toţii să mergem să mâncăm. Eu cu Ryan ieşim din cameră şi coborâm pe scări. Liftul era la nu ştiu care etaj şi Ryan a zis că nu îl mai aşteaptă aşa că va coborî pe scări. A zis că nu mă lasă singură şi m-a tras după el. Ne întâlnim cu ceilalţi şi mergem la restaurantul hotelului. Ne aşezăm cu toţii la o masă de zece persoane şi aşteptăm să vină un chelener să ne aducă meniurile.
Un tip de vreo 20 de ani vine şi ne aduce câteva meniuri. Fiecare îşi comandă ceva diferit. Aşteptăm mâncare o jumătate de oră până este gata. Între timp ne-am constrazis întruna. Când am primit mâncarea s-a făcut linişte la masa noastră, niciunul ne mai scoţând niciun sunet.
Am terminat de mâncat şi am urcat cu toţii în camerele noastre cu gândul de a face o plimbare. M-am îmbrăcat cu o pereche de blugi albastrii deschis, un pulover alb, un fular şi jeaca. Mi-am aranjat puţin şi m-am încalţat cu o pereche de ghete. În L.A. n-am avut nevoie de hainele astea, deci am avut ce cauta după ele.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Este şi Ryan gata şi intrăm la Chloe şi Sam în cameră. Dezastru. Un adevărat dezastru. Toate hainele erau aruncate cât colo,dar după cum am observat pe ei nu-i deranja deloc. Chloe era în chiloţi şi într-un maieu şi Sam era doar în boxeri şi se băteam cu perne.
-Um, suntem aici dacă nu aţi observat, spun eu.
-Nu ştiu ce aveaţi de gând să faceţi mai încolo, dar noi suntem gata şi ar trebui să fiţi şi voi, spune Ryan puţin iritat.
Cei doi blonzi din faţa noastră se ruşinează şi aruncă pernele la locul lor, adică pe pat şi îşi iau nişte haine şi se îmbracă repede. Chloe îşi pune un tricou şi peste doar un jerseu.
-Nu ştiu dacă ţi-ai dat seama, dar este iarnă, şi nu iarnă ca în Los Angeles, ci iarnă ca în Anglia.
-Ştiu, inteligento, îmi pun şi geacă, îmi zice fata din faţa mea.
Cei doi sunt gata şi ieşim din camera lor. Mi-e cam frică să merg la Kyle şi Kim în cameră şi mergem la cei doi fraţi minunaţi în cameră. Intrăm ca neamurile proaste fără să batem la uşă şi n-am fost deloc surprinşi atinci când i-am văzut pe Carter şi Aiden în boxeri certându-se pe o pereche de blugi vişinii. În deosebire de camera lui Sam şi Chloe, a lor era curată momentan.
M-am îndreptat spre ei nervoasă le-am tras la fiecare câte o palmă peste faţă şi în acel monent au încetat şi au lăsat perechea de blugi pe jos.
-Lăsaţi blugii aia acolo şi luaţi-vă alţii sau plecăm fără voi! ţip nervoasă. Aveţi un minut la dispoziţie!
Băieţii sunt gata şi ieşim din cameră. Nu mai avem chef să intrăm şi să ieşim dintr-o cameră în alta şi aşteptăm pe hol. Primii care ies sunt Adam si Tylor. După cinci minute ies şi cei doi prinţi chill ţinându-se de mână. Eu deja nu mai puteam de cald şi eram nervoasă. Încerc să stau calmă. Ne împărţim în două grupe şi intrăm în cele două lifturi.
Ies pe uşa hotelului şi sunt izbită de aerul rece de afară. Fulgi mari şi mulţi cădeau încetul cu încetul. Ryan vine lângă mine şi mă prinde uşor de mână. Îmi întorc privirea spre el şi îmi sărută uşor fruntea.
Mergem ca o turmă de oi pe străzile acoperite de zăpadă. Totul este frumos. Chiar dacă s-a terminat Crăciunul încă mai este atmosfera aceea. Deasupra străzilor înzăpezite sunt agăţate nelipsitele decoraţiuni.
La un moment dat hotărâm să ne despărţim. Întunericul a pus deja stăpânire pe oraş. Totul era luminat doar de lună, felinare şi dinversele decorațiuni. Mergem încet ţinându-ne de mână. Era frig afară, dar eu nu-l simţeam. El îmi trimitea căldură în tot corpul, chiar dacă ne ţineam doar de mână. Nu ziceam nimic. Era o linişte frumoasă, parcă vorbeam prin telepatie.
-Te iubesc mult, Ryan! îi spun oprindu-mă şi uitându-mă la el cu multă dragoste.
-Şi eu te iubesc mult!
Vine mai aproape de mine şi mă sărută tandru. Rupem sărutul atunci când nu mai avem aer şi îl strâng în braţe. E cald, foarte cald. Nu ştiu cum poate fi atât de cald pe frigul ăsta.
-Hai!
-Unde? îl întreb curioasă.
-Surpriză.
Mă prinde iar de mână şi mergem încet ca înainte.
După zece minute ajungem în faţa unui parc de distracţii. Ne-am luat vată de zahăr şi ne-am plimbat puţin. După ce am terminat de mâncat am intrat în "Tunelul dragostei". Ştiţi voi, tunelul acela cu multe inimioare şi lucruri de genul în care te plimbi cu persoana iubită.
După mai puţin de zece minute ieşim din tunel şi telefonul îmi sună. Mi-a sunat şi când eram înăuntru, dar îmi era pe silenţios.
-Da? răspund.
-Noi am ajuns la hotel. Ar trebui să veniţi şi voi ca să mergem împreună la cină. Scuze dacă v-am deranjat! spune Kyle în telefon.
-Ok, venim acum.
Închei apelul şi îi spun lui Ryan să mergem înapoi la hotel. El nu a zis nimic, doar a dat afirmativ din cap. De data asta ne-am mişcat un pic mai repede pentru că ne era frig.
Ajungem la hotel înfriguraţi şi urcăm în camera noastră. Înainte să mergem să mâncăm trebuie să fac un duş fierbinte ca să mă încalzesc şi după să-mi iau nişte haine mai groase. Intrăm în cameră şi eu îmi iau repede un prosop şi nişte haine şi intru direct în baie. Dau puţin drumul la apă caldă şi o las să curgă. Între timp îmi prind părul într-un coc şi mă dezbrac de hainele reci. Mă bag în cadă şi las stropii fierbinţi să-mi lovească corpul îngheţat.
Uşa se deschide şi intră Ryan.
-Ce cauţi tu aici? ţip eu.
-Ai intrat la baie fără să mă întrebi dacă am nevoie şi eu mă piş pe mine!
Mă las în fund şi-mi acopăr ochii cu mâna.
-Nu te uita la mine!
-Nu mă uit, nu mă uit.
-Ştiu că te uiţi acum. Nu te mai uita!
-De unde ştii că mă uit la tine chiar acum?
-Îţi simt privirea!
El se aproprie de mine.
-Nu te apropria, ieşi! el mă ignoră. Dacă nu ieşi nu mai vorbesc cu tine!
