Capitolul 22

3.3K 161 5
                                    

Este ziua în care trebuie să prezentăm duelurile la cursul de dans. Am repetat din greu, în fiecare zi câte două-trei ore. Prietenii mei spun că exagerez și că sunt mult mai bună decât Alexis. Dacă am îmvins-o o dată nu înseamnă că sunt mai bună.

Mă îmbrac repede și cobor, jos așteptându-mă Ryan. Azi ne-am propus să mergem doar noi doi pe jos la școală. Ajunși la școală fiecare s-a dus la dulapul lui. Prima oră am engleză. Când am intrat în clasă nu era nimeni. Mai erau 10 minute din pauză, dar credeam că vor fi 3-4 elevi în clasă. M-am așezat în ultima bancă de lângă geam și mi-am pus căștile. Mi-am deschis caietul și am început să desenez ceva prostesc fredonând "People Help The People- Birdy".

Ușa se deschide și în clasă intră un băiat cu părul șaten îmbrăcat cu blugi negri, o cămașă în carouri roșu cu albastru închis și un tricou alb.

-Scuze, n-am vrut să te deranjez. Apropo super vocea, spune el.

-Nu are nimic și umm...mersi.

De acum trebuie să gândesc înainte să fac un lucru. De la fredonat am trecut la cântat. Intră și ceilalți și ora începe.

Mă schimb pentru cursul de dans, mă întâlnesc cu Kyle și restul și mergem spre sală. Eram toți pregătiți și emoționați, în afară de Alexis care se citea de pe chipul ei că mă poate învinge. Intră tipul de la ora de de engleză și se așează pe scaunul de lângă profesor. Eu și Alexis suntem alese primele.

-Persoana care primește cele mai multe aplauze câștigă, spune profesorul destul de tare încât să audă toți din sală.

Prima care începe este Alexis. Are tot aceleași mișcări ca de fiecare dată, nici nu cred că a repetat. După ce a terminat, jumătate din clasă aplaudă. Acum e rândul meu. Mă relaxez și mă gândesc la mișcările pe care trebuie să le fac, așteptând ca muzica să înceapă. Aceasta începând mă concentrez și fac mișcările așa cum nu le-am făcut, am dat tot ce am putut din mine. La sfârșit toată lumea mă aplauda, mai ales prietenii mei care se vedea că erau mândrii de mine. Au venit la mine și m-au îmbrățișat.

-Ți-am zis că tu vei câștiga dar tu nu ne-ai crezut, îmi spune Kyle fericit.

-Câștigătoare de data asta este Sophie, spune profesorul și privirea lui Aexis era una de milioane. Avea fața roșie ca un rac și imediat îi ieșeau aburi din urechi și din nas. Trebuia neapărat să-i fac o poză dar telefonul era în geantă. Bravo! continuă acesta.

-Mulțumesc!

Kyle și Ryan au avut ghinion ca mine, ei s-au duelat cu Aiden și Carter a.k.a frații dinamită. Nu știu dar îmi place să le zic frații dinamită. Câștigătorii au fost chiar fratele meu și Ryan, cam logic. La Kim și Chloe a fost nașpa pentru că a trebuit să se dueleze chiar ele două. Kim a câștigat, dar Chloe nu era supărată, era fericită pentru Kim că a câștigat. Oricum și ea era foarte bună. Fiecare câștigător a primit câte o diplomă micuță.

* * *

Îmi las lucrurile în dulap și mă duc la cantină. Îmi cumpăr o felie de pizza, o brioșă și un suc de portocale. Mă așez la o masă puțin mai îndepărtată și îmi mănânc felia de pizza. Nu peste mult timp văd o persoană în dreptul mesei.

-Pot sta și eu aici? Nu mai sunt mese libere și nu am unde sta, spune el grăbit.

-Sigur! îi răspund zâmbind.

Este tipul de la ora de engleză și de la dans, tot nu îi știu numele, trebuie să îi aflu numele neapărat.

-Ah, scuze, am uitat să mă prezint. Eu sunt Tyler.

-Sophie, încântată.

-La fel.

-Și Tyler, dansezi? îl întreb eu. A venit la cursul de dans dar nu a dansat, doar a stat și până acum nici nu l-am mai văzut.

-Nu, și dacă de întrebi de ce am fost la cursul de dans, aveam oră liberă și profesorul tău e tatăl meu.

-Aha.

-Cum de nu ești cu pritenii tăi?

-Au puțină treabă. Ne întâlnim mai încolo.

-Nu te-am mai văzut până acum pe aici...

-Ne-am mutat aici pe la sfârșitul lui iunie.

-De unde?

-Londra.

-Cu părinții tăi?

-Părinții mei sunt morți.

-Oh, îmi pare rău.

-Așa a zis și ultima persoană căruia i-am spus și s-a dovedit a fi un mincinos.

Chiar atunci cei doi intră împreună cu iubita lor prietenă. De ce mereu când mă gândesc la ei apar?

-Trebuie să plec, mai vorbim!

Din fericire mai am doar două ore și pot pleca acasă. Poate aș putea să chiulesc de la ultimile ore. Îmi iau geanta din dulap și ies din școală.

My strange life (PAUZĂ)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum