My strange life (PAUZĂ)

Capitolul 30

Viaţa nu este mereu roz. În viaţă apar mereu probleme, persoane rele care îţi vor răul, ignoranţă, nepăsare, superficialitate. Momentul cel mai urât este acela când o persoană importantă pentru tine te jigneşte şi simţi cum inima ţi se sparge in mii de bucăţele.

Am trăit 17 ani în minciună, crezând că unchiul şi mătuşa mea sunt părinţii mei, vărul meu e fratele meu şi mătuşa mea de care nici nu ştiam că există e de fapt mama mea. Şi acum persoanele noi din viaţa mea sunt fratele meu geamăn şi tatăl meu. Şi ce este şi mai ciudat e faptul că mai am un tată vitreg, adica noul soţ a lui Caroline. Nu ştiu dacă mai sunt împreuna sau ceva pentru că nu i-am mai văzut împreună.

Kyle mereu v-a rămâne fratele meu mai mare. Îl iubesc enorm de mult.

Am decis să mergem toţi pe jos la şcoală şi cu Sam şi Adam. Ei doi au început facultatea si Adam deja şi-a gasit deja un loc de muncă. Şi-a descoperit talentul la desen şi s-a gândit să se facă tatuator şi în plus îi plac şi tatuajele foarte mult, chiar dacă nu are niciunul.

Mi-am pus o pereche de pantaloni scurţi negri, un tricou, mi-am legat o cămaşă roşie în jurul taliei şi mi-am pus o geacă de piele. Parul mi l-am lăsat desfăcut şi mi-am facut un eyeliner perfect. La gât mi-am pus un lănţişor cu o semi lună. Mi-am luat un rucsăcel unde mi-am pus toate chestiile şi sunt gata.

Cobor şi îmi pun converşii. În bucătărie sunt Kyle, Sam şi Kim care îşi beau cafeaua.

-Unde sunt ceilalţi? îi intreb.

-Păi Adam şi Ryan se ceartă pe o pereche de blugi si Chloe nu îşi găseşte telefonul, mă lămureşte Kim.

-Telefonul ei nu este la S...

Nu termin de spus ca deja Chloe sare pe Sam.

-Bă boule, unde dracu mi-ai pus telefonul?! ţipă Chloe la el.

-Ehh.

Chloe e roşie la faţă, iar Sam râde de ea.

-De ce ei nu sunt împreună? Sunt aşa drăguuuţi! le şoptesc lui Kim şi lui Kyle.

Sam se apleacă şi o sărută şi îi bagă telefonul în buzunarul din spate al blugilor.

-Awwww, spunem noi două la unison. Ea se întoarce şi ne înjură din priviri.

Coboară şi Adam şi Ryan într-un sfârşit şi plecăm. Ryan îşi pune mâna în jurul taliei mele şi aşa
mergem tot drumul.

Prima ora avem matematică. Eu mă aşez lânga Ryan şi Chloe lângă o fată pe nume Rose. Intră şi Tyler în clasă şi se aşeaă în prima bancă. Cred că nici lui nu i-a cam picat bine vestea de ieri.

Ora a trecut destul de repede. Profesoara nu a scos pe nimeni la tablă din fericire. Am ieşit din clasă cu Ryan şi ne-am dus la dulapul meu. Trecem pe langa Alexis iar ea îl trage pe Ryan de brat, dar el se trage. Eu zâmbesc şi ne continuăm drumul. Îmi las matematica în dulap şi mergem în curtea şcolii. Câteva persoane cunoscute mi-au sărit în ochi, dar eu am mers la grupul meu. Carter mi-a facut cu mana şi eu i-am întors gestul. Pe faţa lui Ryan nu se vede nicio fărămiţă de gelozie, şi mă bucur. A învăţat să se controleze şi să nu mai fie gelos din orice lucru.

Chloe şi Sam cred că s-au împăcat pentru că îşi trimit mesaje cu pupici şi inimioare. Şi am văzut din greşeală, nu am tras cu ochiul.

Carter vine la noi şi mă îmbrăţişează.

-Am auzit ce s-a întâmplat ieri, îmi pare rău! spune.

-Eh.

-Mişto tatuaj. Când l-ai făcut?

-Ieri şi mersi.

Se sună şi toţi ne indreptam spre sala de dans. Ne asezam fiecare la locul lui si incepem incalzirea pana vine profesorul. Avea ochii rosii si cearcane.

-Fiecare poate face ce vrea! anunta el.

Muzica era deja pornita deci eu exersez. Iubesc dansul, nu am de gand sa pierd o ora degeaba. Statea pe scaun si ma privea. Doar asta facea.

Poate m-am comportat prea urat cu el ieri. Poate nu trebuia sa vorbesc asa cu el, dar a durut si a trebuit sa ma descarc. Se vedea pe faţa lui ca regreta ce a facut. Poate era mai bine daca ramaneau impreuna. In primul rand trebuia sa se gandeasca la mine si la Tyler. Noi puteam trai impreuna si sa avem o familie unita si perfecta, dar e opusul. Fiecare a plecat cu copilul lui in continente diferite.

Nici nu mi-am dat seama ca stateam pe loc, ma holbam la el si lacrimam. Am iesit pe hol si m-am asezat langa perete. Mi-am dat drumul, nu mai puteam tine in mine. Usa de la sala se deschide si Brian iese. Se pune in faţa mea si se uita la mine.

-Imi pare extrem de rau!

-Ca m-am nascut, nu?

-Nu, nu imi pare rau ca te-ai nascut. Imi pare rau ca nu am fost langa tine cand a fost nevoie.

-Adica toata viata mea...

Ma ridic si intru iar in sala. Imi continui dansul si dupa un timp intra si el.

* * *

Se termina ora si ies prima din sala. Ma ciocnesc de cineva si cad.

-Brad? întreb surprinsă.

-Sophie?

-Ce cauţi tu aici, în şcoala asta, în oraşul ăsta, în America?

-Umm m-am mutat?

-Şi viaţa ta, adică Sarah?

-Ne-am despărţit.

-Aha...

Ies si ceilalti din sala si se uita la noi.

-BRAD?! ţipa toti la unison.

-Ma ridica si pe mine cineva?

Ryan sare ca ars si ma ridica.

-Mersi, Ryan. Esti un scump.

-Ce-mi dai in schimb?

-Nimic, ii zambesc.

-Mda...

-Si eu te iubesc, rad eu.

-Stati, stati, stati! Voi doi sunteti impreuna? întreaba Brad.

-Da.

-De cand?

-Pfoa...

-Ii e greu sa tina minte ceva, lasa-l, il informez.

-Cand te-ai mutat aici? il intreaba Kyle.

-Azi.

Eram eu, Ryan, Kyle, Kim si Brad pentru ca Chloe trimitea mesaje. Si stiu bine cui.

Se suna de ora iar eu fug repede in clasa. Bineinteles ca am intarziat. Profesorul de geografie chiar acum facea prezenta.

-Te-am pus absenta, domnisoara Williams, ma informeaza profesorul.

Imi dau ochii peste cap si ma asez intr-o banca.

-Azi va raspunde...Sophia Williams!

-Sophie, il corectez.

Ies la harta si astept ca profesorul sa-mi puna intrebari din lectia de ora trecuta pe care bineinteles ca nu am invatat-o.

Imi pune diverse intrebari dar eu nu am stiut sa-i raspund la niciuna. Imi da un patru si ma trimite la loc. Super!