My strange life (PAUZĂ)

Capitolol 28

-Ești anormală, îmi spune Tyler.

-Mersi.

-Lasă-mă să continui. Să faci asta pentru un băiat care nu te merită e o prostie. O prostie imensă pentru că îți distrugi propriul corp. Tu ce crezi că o să facă copiii tăi când o să-ți vadă cicatricile? Ce o să le zici? "Uite copiii mei, la liceu eram obsedată de unu' care s-a despărțit de mine pentru că am vorbit cu alt băiat și am încercat să-mi iau viața dar nu am putut." Asta o să le spui?

-A fost urât. Și să știi ca nu încerc să mă sinucid.

-De când te tai?

-De mult timp...

-De ce ai făcut-o?

-Am o viață nasoală. Foarte nasoală. Părinții mei care au murit sunt defapt unchii mei, mătușa mea este mama mea, n-am tată, adică Caroline nu vrea să-mi spună, eu exist din greșeală, am locuit în casă cu un alcoolic și drogat nu știu cât timp și eu cu unul dintre cei mai buni prieteni ne urâm.

-Tu îl iubești.

-Îl iubesc. Dar știi ceva?

-Hm? Adică știu multe dar ce vrei să zici? spune el și eu îl imit. Ce modest mai e și Tyler.

-O să-mi trăiesc viața, cel puțin ziua, zic fericită.

-Ia luminează-mă!

-Ai să vezi.

Mă ridic de la masă și mă îndrept spre ușă.

-Unde te duci? mă întreabă el.

-Se sună în 3...2...1 *sună clopoțelul*

Tyler se ridică repede și fuge cu viteza fulgerului. Se explică. Are mate. Știu asta pentru că profesorul de mate cred că e cel mai rău profesor din școala asta. Dacă întârzii și două secunde la ora lui ai pățit-o. Te ascultă și îți scade și două puncte din notă. Credeți-mă, am pățit-o.

Acum am engleză. Îmi iau caietul din dulap și intru în clasă. Erau doar câțiva elevi care discutau sau își copiau tema.

Carter intră în clasă fericit, fără nicio treabă și se așează lângă mine.

-Uite, Carter, îi spun eu, suntem veri, okay? Mă simt nașpa într-un fel că am fost împreună cu vărul meu, chiar dacă n-a durat nu știu cât. Trebuie să-ți găsești pe altcineva.

Era adevărat. Chiar trebuie să-și găsească pe altcineva și să treacă peste mine. Sunt vara lui într-un fel sau altul și chiar dacă nu eram nu trebuie să aștepte după o persoană depresivă ca mine care așteaptă să-i cadă prințul din cer.

-A, scuze dacă te dezamăgesc dar am trecut peste tine și mi-am găsit pe altcineva, dar nu-ți face griji, o să găsești și tu pe cineva.

După ce a spus asta mi-am dat o palmă peste frunte. El a repetat ce am spus eu doar cu milă, parcă. Îi este milă de mine sau ce?

-Asta am zis și eu, Carter. Și n-am nevoie de mila nimănui.

Profesoara intră în clasă, face prezența, ascultă vreo doi-trei iar apoi ne predă noua lecție.

Ies din clasă obosită. Am scris trei pagini pline de caiet studențesc. Profesoara asta ne omoară.

Ryan, Alexis și restul grpului trec pe lângă mine, el sărutând-o pe ea fix în fața mea. Eu ignor cu greu gestul și încerc să-l caut pe Tyler sau pe oricare prieten de-al meu cu privirea. O zăresc pe Kim care este cu ochii în telefon. Când ajung la ea o îmbrățișez strâns.

-Ce faci? o întreb eu.

-Bine, mă duceam la fratele tău.

-Okay. Ai văzut că Ryan și-a găsit un grup nou de "prieteni"? am întrebat-o.

Strâmbă din nas.

-Mda...nu-ți face griji, nu ne va lăsa pentru ăia.

-Nu vezi că e împreună cu Alexis?

-Este împreună cu ea doar ca să te facă geloasă. Doar în fața ta face lucrurile alea, atunci când nu esti tu prin preajmă nici nu stă lângă ea. Crede-mă, i-am văzut cu ochii mei, și nu doar o dată, mă liniștește ea.

-Oricum nu-mi pasă. Poate să se ducă la cine vrea.

-Bine, eu mă duc la Kyle.

-Pa!

Mă plimb prin mulțimea de elevi, singură și îngândurată.

-Deci tot nu ai de gând să-mi spui unde mergem, nu? mă întreabă Taylor.

-Nup.

-Of. Și când o să aflu?

-Când o să ajungrm acolo.

-Aham...

-Ce oră ai?

-Ăăăă...engleză.

-Ah, eu am muzică.

* * *

După ore m-am întâlnit cu Tyler în fața școlii. Nimeni nu știe ce vreau să fac.

-Și de când e tatăl tău profesor aici? întreb eu curioasă.

-De opt ani.

-E un profesor bun și predă foarte bine.

După o jumătate de oră de mers am ajuns la destinație.

-Ce căutăm noi la un salon de tatuaje? mă întreabă el pierdut.

-Ce poți face la un salon de tatuaje, oare?

-Vrei să-ți faci un tatuaj?

-Da.

Intrăm în salon și ne așteptăm rândul stând pe scaunele de pe hol uitându-ne la televizorul aprins de pe perete.

După aproximativ 15 minute un tip iese din cameră. Se vedea clar tatuajul de pe braț, peste acesta fiind o folie.

O femeie de vreo 40 de ani cu tatuaje, dar nu foarte multe, drăguță apare pe hol.

-Bună, frumoșilor! Cu ce vă pot ajuta? ne întâmpină ea voioasă.

-Ea vrea să-și facă un tatuaj, răspunde Tyler în locul meu.

-Da, vreau un tatuaj...

Intrăm toți trei în cameră.

-Cu ce vrei să fie tatuajul? mă întreabă doamna.

-Cheia sol.

Am ales cheia sol pentru că are de-aface cu muzica. Muzica mă definește, fără ea nu pot să trăiesc. E tot ce am.

Ne așezăm la o masă, eu în fața ei. Începe să-mi facă tatuajul. Doare, dar și gâdilă. Tyler nici nu se uită. Mai trage cu ochiului, și când o face se strâmbă, trecându-i prin corp toți fiorii.

Nu după mult timp tatuajul este gata. Îmi pune folie, așa cum avea și tipul de mai devreme și îmi spune să nu o scot și să am mare grijă. Îi plătesc și îi mulțumesc, iar apoi plecăm.

-Mai am încă o idee, îi spun eu. Și nu implică durere, jur.

-Okay...

Am mers la salon. Mi-am făcun câteva șuvițe blonde și unghiile de un alb ca perla, cu gel.