My strange life (PAUZĂ)

Capitolul 36

Fiecare făcea câte ceva în living, doar Adam lipsea. Ocazia perfectă să le spun adevărul.

-Ce faceţi, baieţi? îi întreb.

-Nu vezi ce facem, eşti oarbă? Îmi răspunde Sam şi eu îmi dau ochii peste cap.

-Stiaţi că Adam are o-

-Ce are Adam? întreabă el curios.

Adam apare în cameră şi-şi pune mâinile de după gâtul meu. Ryan se uită cam urât dar el preferă să-l ignore. O să iasă cearta între fraţi.

-Are o...o obsesie pentru Beyoncé. Este un mare fan al ei!

Toţi îşi dau ochii peste cap şi se întorc la munca lor, mai puţin Ryan. El stă şi se uită la noi.

-Nu te credeam aşa, Soph! zice el dezamăgit şi pleacă. Vreau să mă duc la el dar mă cheama Chloe să o ajut.

Kyle, Ryan, Sam si Aiden s-au dus afara sa decoreze, iar eu, Kim, Chloe, Carter si Tyler am ramas in casa.

In final, dupa cinci ore de munca, am terminat cu totii. Casa, cel putin pe dinauntru, arata fabulos. Am auzit cateva injuraturi si tipete de afară dar noi le-am ignorat. Am urcat la mine in camera cu scopul de a aranja si aici cate ceva. Am pus luminiţe la geam şi alte chestioare draguţe pe pereţi şi brăduţul l-am pus lângă birou impodobindu-l cu câteva globuleţe micuţe şi pe pat am pus doua pernuţe cu ren. Ziua de azi a fost una lungă şi obositoare. Mă uit la ceasul de pe perete si acesta imi indica ora 4:20. Ce dracu? Atunci mi s-a aprins beculeţul. I s-au terminat bateriile. Cobor în grabă şi îi întreb pe toţi dacă aven baterii, dar toţi îmi raspund cu "nu", "le-am folosit pe toate pentru decoraţiuni" sau "are Adam în camera lui". Mă uit la ceasul din living şi acesta indică ora 12:00. Bine că am rămas şi fără baterii. Ar fi o idee să îi cer lui Adam dar el este supărat pe mine. Urc şi bat la uşa camerei lui. Nu îmi deschide nimeni uşa aşa că intru singură. Camera era goală, nici urmă de Adam. Din întâmplările din trecut mi-am dat seama că fraţilor Smith chiar nu le place să le umbli prin lucruri. Chiar când vreau să ies din cameră uşa de la baia lui se deschide şi iese un Adam doar cu un prosop pe el. Avea părul ud, iar picuri de apă i se scurg pe abdomenul bine lucrat. L-am mai văzut de o grămadă de ori la bustul gol, dar niciodată nu m-am simţit aşa. Simţeam cum obrajii îmi ardeau şi ochii îmi stăteau doar pe el şi îl priveau de sus jos.

-Te pot ajuta cu ceva?

-Um...nu, adică da, mă bâlbâi ca o fraieră, ceea ce şi sunt.

-Da sau nu?

-Da. Ai cumva baterii?

-Nu. Acum poţi pleca!

Am ieşit închizând uşor uşa, am intrat in a mea şi m-am aruncat în pat. Niciodată n-a mai vorbit aşa dur şi rece cu mine. Ştiu foarte bine că e doar vina mea. Trebuia doar să-mi ţin gura. Nu inţeleg de ce mă comport aşa ciudat. De când s-a apropriat foarte mult de mine la mall mă simt ciudat.

•PESTE TREI ZILE•

Azi este Ajunul Crăciunului. Lucrurile au mers ca înainte. Adam se comporta exact la fel cu mine ca inainte cu trei seri. Imi răspunde sec, dur, rece sau mă ignoră. Lăsând la o parte toate lucrurile astea mâine este Crăciunul şi avem planuri.
I-am invitat pe Aiden, Carter, Tyler, Brian si Caroline, da, Caroline. Nu am invitat-o eu de bună voie, am fost obligată să fac acest lucru. Ziceau ca: "este mama ta şi ar trebui să uiţi toate conflictele între voi măcar pentru o zi". Nu am putut zice nu.

În casă era o atmosferă plăcută. Mirosul de portocale şi scorţişoară şi nelipsitele colinde dominau casa. Este 11:10 şi toată lumea s-a trezit. Din bucătărie venea mirosul de clătite. Kyle face cele mai geniale clătite pe care le-am gustat vreodată. De când ne-am mutat a mai făcut rar.

Ryan vine de la spate şi mă îmbrăţişează, plasându-mi un sărut pe obraz.

-Bună dimineaţa, iubito! apune cu vocea lui răguşită.

-Bună dimineaţa! zâmbesc.

-Micul dejun e gata! strigă fratele meu din bucătărie.

Clătitele făcute de Kyle sunt pufoase şi au bucăţele de ciocolată înăintru şi deasupra sunt acoperite cu cremă de ciocolată. Îţi plouă în gură doar când le vezi.

Adam nu a venit la micul dejun şi m-am gândit să i-l duc. Am pus farfuria şi paharul cu suc de portocale pe o tavă şi am urcat. Am pus tava pe jos în faţa camerei lui şi am bătut încet. Nu vreau să-i stric ziua sau să-l deranjez aşa că am plecat. Când ajung la scări aud uşa deschizându-se şi un 'mersi' scurt.

Diseară o să vină Aiden, Carter si Tyler pentru a putea despacheta cadourile, dar mai este până atunci. Am mai stat puţin ascultând şi cantând colindele de pe CD-ul pus de Sam şi apoi ne-am uitat împreună la Home Alone şi la How the Grinch Stole Christmas. Am stat langă Ryan, bineînţeles şi mâncam fursecuri. Pe la sfarşitul ultimului film soneria deja incepuse să sune, făcându-şi prezenţa cei trei crai. I-am servit si pe ei cu câteva fursecuri si am povestit puţin.

Se făcuse deja şapte seara, adică timpul pentru despachetat cadourile. Entuziasmult se vedea pe chipurile noastre, cel puţin eu eram foarte entuziasmată.