Sophie Williams este o fată de 16 ani, prietenoasă, știe să se distreze, dar nu mulți văd asta. Ea trebuie să înfrunte toate jignirile oamenilor. Fratele ei mai mare hotărește să se mute în casa cumpărată de mama lor din Los Angeles cu prietenii lor...
Am auzit multe batai in usa si certuri, dar nu am deschis usa. Stau aici deja de trei ore si plang. Pentru el sunt o proasta, bine ca stiu, nu o sa-l mai bag in seama daca nu vrea prosti ca mine in jurul lui. O sa fiu ca o fantoma sau o sa plec pentru catva timp. Nu inteleg, daca stia ca nu suport sa-mi umble prin lucruri cineva, de ce o face?
Ma ridic de pe jos si deschid usa. Dau bot in bot fix cu el. Ma strange in brate si simt ca nu mai am aer.
-Scuze, scuze, scuze--
-Nu mai am aer.
-Scuze! N-ai facut nimic, nu? ma intreaba ingrijorat.
Imi ia mana dreapta, apoi cea stanga, imi ridica putin maieul, se uita la picioare si rasufla usurat cand nu vede nicio taietura.
-Asta e ultima ta sansa! il avertizez. O mai dai o data in bara ne despartim.
Trec pe langa el si ies din camera. Toti statea in faţa usii si se holbau.
-Daca vreti trupa aia nenorocita de dans miscati-va fundurile si hai sa mergem la Brian.
S-au trezit toti din transa si au venit dupa mine. Mi-am dat seama ca trebuie sa ma schimb asa ca m-am oprit si ei au intrat in mine.
-De ce te-ai oprit? ma intreaba Chloe.
-Trebuie sa ma schimb. Pana vin eu, sa-l suni pe Brian, Tyler.
Urc inapoi in camera mea si imi pun un tricou scurt gri, pantaloni scurti, un jerseu si sandalele.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-A raspuns? il intreb pe Tyler cand am ajuns la ei.
-Nu.
-Hai acasa la voi atunci.
Am pornit si Carter, Adam, Aiden, Sam si Chloe au inceput deja sa se certe pe numele trupei. Nu ma mira chiar deloc. Eu mergeam langa Ryan, eram tacuti amandoi. Dintr-o data el isi impleticeste degetele cu ale mele. Simt o gramada de fluturi in burta. El se apleaca spre mine si imi sopteste:
-Esti frumoasa!
Simt cum faţa imi ia foc si imi aplec capul.
-Stiu ca ai faţa rosie ca racul, mereu stiu, de data asta o zice cu voce tare.
Inrosesc si mai tare.
-Stii, de acum o sa te strig racusor pentru ca mai mereu cand stau cu tine inrosesti.
-Nu-i adevarat! ma apar.
-Ba e foarte adevarat!
El s-a oprit si m-a sarutat. Cum noi eram ultimii nu ne-a vazut nimeni.
