Păcatele Evei

XIV

„Inima mea moare, de la atâta durere, dar el nu vede asta, la fel cum nu vede deșertul din al meu suflet"

  În ziua aceea, Eva a plâns mult. Închisă în a ei nefamiliară cameră, aruncată pe pat, se lăsă pradă disperării, în timp ce trupul i se cutremura sub hohote de plâns. De altfel al ei plâns se auzea în toată casa în acele clipe. Chiar și așa nimeni nu veni să vadă ce se întâmplase sau să încerce măcar s-o consoleze. Fu pur și simplu lăsată singură, față-n față cu durerea, căci astfel se învățau lecțiile despre viață în acea casă, chiar dacă se știa prea bine că viața-i întotdeauna crudă și imprevizibilă. Cel puțin astea erau cuvintele spuse de Christine când aceasta fusese anunțată că Eva plângea și că Brian plecase.

  Singura care nu auzise plânsul Evei fu Emily, care plecase în oraș înainte ca Brian să părăsească acea casă. A ei plecare însă era neașteptată, căci Christine decise pur și simplu s-o trimită să verifice cum merg anumite afaceri și-i ceru chiar să meargă pe-o proprietate pe care o avea în afara Londrei, chipurile datorită unor probleme urgente despre care fusese pe nepusă masă anunțată. Dar... erau doar pretexte, căci ceea ce încerca Christine să facă era să nu-i permită lui Emily să intervină în treburile ei, știind-o mai mult decât capabilă să facă asta, iar dacă Emily ar fi intervenit, cerându-i s-o lase pe Eva în pace sau cel puțin să n-o chinuie atât de mult, Christine ar fi trebuit să-i explice de ce făcea asta și ceea ce nu-și dorea ea era să dea explicații, mai ales domnișoarei Davis.

  Dar, chiar și de-ar fi fost Emily acasă în acea zi, probabil că nu s-ar fi urcat totuși în camera Evei s-o consoleze, deoarece ea era convinsă că Brian îi v-a aduce multă suferință Evei și că cu cât mai repede v-a uita fata al ei capriciu pentru acel bărbat misterios, cu atât mai bine.

  Ceea ce însă nimeni nu luase probabil în considerare era faptul că, pentru prima dată de când locuiau în aceeași casă, Christine și Emily aveau idei diferite cu privirile la o anumită problemă. Înainte de asta însă, Emily ascultase fără să crâcnească măcar fiecare ordin al Christinei și făcuse ea asta, fusese ascultătoare, doar pentru că știa prea bine că modalitatea doamnei Bircham de-a face anumite lucruri nu-i întâmplătoare și că în majoritatea cazurilor le asigura succesul în tot ceea ce-și propuneau, iar printre acele importante succese erau fără doar și poate suportul, stima, și simpatia multora dintre bărbații influenți de la acea vreme.

  De fapt Christine era faimoasă nu doar datorită capacității ei impresionante de-a „mirosi" succesul, dar și de-ași asigura alianțe de durată, chiar dacă multe dintre acele alianțe se semnau fără doar și poate în patul ei. Însă, cum scopul scuză mijloacele, Christinei Bircham nu-i păsă prea mult de asta, căci semnificația cuvântului „scrupule" era un termen absolut necunoscut ei. Și făcea bine de altfel, căci în timp ce gurile rele-o bârfeau și-o acuzau de multe, Christine urca tot mai mult și mai mult, de ajunse într-un final să ocupe acea poziție de invidiat pe care-o deținea în acel moment.

  Totuși, ceva începu a scârțâi în viața ei de când se decise s-o aducă pe Eva în casa ei, chiar dacă la început crezuse că v-a merge totul strună. Ce însă nu mergea bine, nu-și putea da seama încă. Dar... unul dintre acele lucruri complicate care-și făcură atât de simțită prezența în a ei tumultoasă viață, fu faptul că începu a scârțâi a ei solidă alianță cu Emily, pe care ajunse să conteze necondiționat, iar motivul acelor neconcordanțe sau „ghimpe în coaste" cum ajunse să-l numească Christine avea de fapt și-un nume: Brian Beneath.

  Și cum n-avea să fie neliniștită Christine, când Emily știa prea bine aproape toate lucrurile pe care doamna Bircham i le făcuse lui Brian pentru al convinge să se alăture afacerilor ei. Totuși, Beneath, un om destul de echilibrat la ale lui, dar și destul de greu de supus, refuzase mereu să se implice, de ajunse Christine să-l considere al ei dușman și nu prieten în cele din urmă, uitând chiar și de faptul că erau veri. Totuși, în ciuda acelei legături de sânge care-ar fi trebuit să-i apropie, Christine visa să-l subjuge, să-l vadă supus ei. Dar... eșuase mereu, iar asta era un eșec pe care Christine nu-l putea accepta, cel puțin nu atât de ușor.