Păcatele Evei

EPILOG

  M-am întrebat mereu de ce „Păcatele Evei," la fel cum m-au întrebat mereu alții de ce am ales anume acest titlul pentru prima carte pe care-am decis s-o scriu. Dar... de fiecare dată nu știam ce să răspund lumii și nici mie. Până într-un final, când, scriind acest ultim capitol al primului volum al cărții să-mi dau de fapt seama că ceea ce căutam să redau prin aceste rânduri scrise de mine au fost de fapt ale mele trăiri uitate, trăiri imaginare sau poate doar vise despre o iubire împlinită și nu doar una care adeseori se sparge în mici bucăți atunci când se duc undeva sentimentele.

  Și... sunt sigură că nu doar eu m-am regăsit în multe momente din această carte, ci și tu, cititorule, cel care mi-a fost alături, citind tot ceea ce am scris fără doar și poate din inimă. Și... deși n-am trăit nicicând acea durere descrisă în carte, căci am avut o mamă alături care a fost mereu aproape de mine când am avut nevoie de ea și căreia îi mulțumesc nespus pentru ajutorul și susținerea dată în toți acești treizeci și ceva de ani de viață, totuși am reușit adesea să mă identific cu personajul, asemeni Evei Stonebridge care se identifica adesea cu personale romanelor citite de ea, suferind laolaltă cu ele și dorindu-și doar fericire.

  Iar aceste „păcate" descrise în carte sunt doar unele dintre cele care sunt date unei femei să le trăiască în viață, chiar dacă fiecare din noi înțelege sensul lor în mod diferit și la fel le trăiește într-un mod diferit. Dar oare ale „Evei Păcate" sunt doar pentru femei? Nu cred. De fapt sunt sigură că nu, căci la fel cum suferă nespus femeile din iubire și din cauza trădărilor, la fel există și bărbați care măcar odată în viață au plâns asemeni lui Brian Beneath, când au înțeles că le-a scăpat iubirea printre degete, asemeni nisipului luat în pumn pe o plajă încălzită din belșug de soarele vremii; că de asemenea au existat și-o să existe și din acei cititori care s-au identificat cu Stan, care visase la o familie, la o casă caldă și la fericire și care-a luptat mereu pentru a le avea, păstrându-și sufletul pur și suferind enorm când a pierdut un părinte asemeni cum și Brian și Stan au suferit când Bardain s-a pierdut undeva în lume.

  Apoi sunt toate acele Beth care-au ținut în viața lor enorm la o prietenă, pentru care au fost în stare să înfrunte lumea doar pentru a fi alături de ea, chiar dacă acea prietenă poate le-a trădat sau a plecat de lângă ele. Dar, la fel ca doamna Huntington, ele au găsit fără doar și poate înțelegere la o altă persoană, mult mai înțeleaptă poate decât multe dintre noi, căci în ciuda păcatelor, bătrânețile sunt adesea momentul când viața devine filosoafă și încearcă să învețe tinerețea despre cum se trăiește poate această viață.

  De aceea, cititorule, iubește atunci când ai ocazia, fii fericit atunci când ai o familie iubitoare alături și prieteni devotați. Pur și simplu trăiește-ți viața și, de sunt și din cei care-or să plece cândva din viața ta, întorcându-ți spatele fără ca măcar să-ți spună la revedere, tu pur și simplu lasă-l să plece, căci acel „călător" și-a îndeplinit de fapt misiunea în a ta viață, te-a învățat toate acele lecții pe care trebuia să te învețe și, asemeni unui agent secret, merge către o nouă misiune. Și... la fel nu uita nicicând că în astă viață poate și ne este dat să avem păcate, dar dacă reușim totuși să ne împăcăm cu a noastră inimă atunci vom trece mereu cu capul sus peste orice.