Tabara destinului (Anotimpul marilor iubiri- Vol.I)

Goodbye

Ziua cea mare a sosit prea repede. Mă trezesc la 5:30 ,la 7:00 pleacă avionul si știm cu toții ce înseamnă cozile din aeroport ..

Ma pregătesc sufletește pentru o călătorie care va dura aproape 7 ore deoarece vor fi foarte multe opriri în diferite orașe .

***
Mama este deja în bucătărie si observ cu tristețe cum 2 lacrimi cristaline se preling pe obrajii ei îmbujorați.

Mă doare să o văd așa si ,in general imi vine sa plâng când văd pe cineva plângând sau suferind.Poate ăsta  este si unul dintre motivele pentru care vreau să devin medic .
M-am săturat de toti așa-zișii "doctori sufletiști" care jupoaie lumea fără nicio reținere. Nu vreau să fiu așa ,vreau o schimbare !

O îmbrățișez pe mama și preț de câteva clipe ,plângem amândouă. Nu e ușor sa plec într-o tară străină ,unde nu cunosc pe nimeni și să stau așa mult timp despărțită de ai mei , mi-e greu ...

În sala de așteptare din aeroport stăm toți îmbrațișati pana aud vocea ce anunță zborul meu  . Bagajele -un troler imens , un rucsac si un alt troler mai mic , au fost deja puse, sunt foarte multe restrictii in ceea ce priveste conținutul bagajului cand mergi cu avionul , de aceea nu am putut sa-mi păstrez cu mine decat cateva electonice cu restricția ca toate să fie pe modul avion.

Da,stiu,sunt cam enervante  toate chestiile astea ...!

A urmat partea cea mai grea : despărțirea .
Am plâns toții si mi-au urat drum bun ,pe lângă faptul ca amândoi mi-au amintit pentru a o suta oară sa ii sun minim din 2 in 2 ore .

Cu siguranță asta intenționăm să fac!-îmi spun eu sarcastică

M-am indreptat spre poarta ce avea afișat numele zborului si a aparatului de zbor ,iar pentru prima oara am simtit un mănunchi dureros in piept in momentul in care mi-am intors capul spre cei doi oameni care actual inseamna totul pentru mine .

Le-am facut cu mâna si am pornit hotărâtă spre avion .

Dupa câteva minute, in care tipele in uniforma ne-au informat cu privire la normele pe care trebuie sa le respectam pe parcursul zborului ,avionul a decolat si astfel incepe călătoria mea spre necunoscut.

Instantaneu sute de amintiri mi-au năvălit in minte si mă las in mreaja lor amețitoare.

Urmează să încep o noua etapa a vieții,una necunoscută ,pe cont propiriu .Vreau sa vad daca sunt destul de matură cât să mă descurc singura într-o tară străină...

*******"****************************