Tabara destinului (Anotimpul marilor iubiri- Vol.I)

Sfârșit

***Amy***

Deschid ochii lenesa si privesc in jur uimita de lumina blanda ce isi face loc nepasatoare in camera ...stai ,asta nu e camera mea ! Si unde este Andrew ?!

Din nou simt senzatia aia pe care o urasc asa de mult ,atunci cand nu-l simt langa mine sau cand nu vorbim ....simt ca mor nu alta !

Fix in momentul in care eram gata sa-i spun niste cuvinte nu tocmai frumoase minunatului meu Andrew care nu stiu pe unde umbla, usa camerei se deschide silentios si pe ea apare nimeni altul decat el .

-Hei!Neata,iubito !Credeam ca inca dormi!-spune ,plasandu-mi un sarut dulce pe frunte .

-Neata !-spun eu schimonisindu-ma

-Ce-i cu fața asta plouata ?! Cineva nu a dormit bine ,pitic?!

-Treaba mea !

-Haide,iubito! Spune-mi ce am facut !-se plange el ,atat de dragut incat nu ma mai pot abtine si incep sa rad ca nebuna .

-Asa faci,ha?! -spune el ,tragandu-ma in bratele sale

-Hai,papă!Ti-am pregatit micul de jun !-spune aratand spre tava de langa pat pe care nici nu o observasem .

-Myamy! Bunn!-spun si ma napustesc dand gata un croisant cu vanilie si unul cu visine ,apoi imi beau cana delicioasa plina cu cappucino pe care era un model de inimioara .

Ce dragut!Cine stie cat i-a luat frumuselului astuia sa faca asta?!:)))

-Ce bun este !-reusesc sa spun

-Ce nu fac eu pentru iubitra mea minunata!-spune si ma saruta pe obraz

-Ai face bine sa nu mai dispari asa dimineata daca nu vrei sa dormi singurel de acum inainte !-spun razand

-Doamne fereste!-spune el panicat și începem amândoi să radem cu poftă .

Ce îmi face băiatul asta ?! Atunci când sunt lângă el ,când mă ține în brațe,de mâna ,când mă privește și când vorbim ..mă face să mă simt specială ,să știu ca însemn ceva pentru cineva ,ca am pe cineva care se gândește la mine ,care e acolo dacă am nevoie chiar și de un simplu "Bună!" sau "Ce mai faci?" . Dar, din fericire ,eu îl am pe Andrew și asta e tot ce aș putea să îmi doresc vreodată !

***

-Andrew, știi ca asta e ultima zi aici nu ?!

-Da,iubito,știu! De ce ești tristă ?

-Nu e evident ?! Se termina ...a fost așa frumos ...!-spun visătoare

-Hei,a fost frumos și încă e frumos ! Tabara asta fost doar o etapă din viata ta ,vor urma altele și mai frumoase ,nu uita asta ,viata de-abia acum începe să ți se arate în amplul sens ,așa ca nu te mai gândi la viitor și nici la trecut ,trăiește în prezent și bucura-te de ceea ce ai în momentul de față !

-Wow ....asta da lecție moralizatoare ! -spun și mă așez cu capul pe umărul lui puternic .

-Mă bucur ca te-am întâlnit,mă bucur ca m-am îndrăgostit în halul asta de tine și sper să nu te dezamăgesc ..!-adaug,uitandu-ma în ochii sai albastri.

-Iubito,ce îți tot spun eu mereu :Te iubesc prea mult ca să imi permit să te pierd ! Si voi face tot ce îmi sta în putință să te păstrez lângă mine fiindcă am nevoie de tine și,da ,știu ca sunt un egoist,dar chiar am nevoie să te știu mereu lângă mine și nu vreau să te las să pleci niciodată ! -spune el ,sarutandu-ma prelung .

-Promiți?-îl întreb încet

-Promit !-spune el hotărât apoi mă strânge puternic în brațe .