Tabara destinului (Anotimpul marilor iubiri- Vol.I)

"-Ce faci ?!! -Te tin in brațe!"

***Amy***

-Amy,vreau sa-ti spun ceva !

Privirea mea mult prea uimita ramane atintita la el si ,cateva momente ,nu se aude decat valsul vântului care ne împresoara .

Il vad confuz ,fâstâcit , neobisnuit pentru un tip sigur pe el asa cum credeam ca-l stiu si , in momentul de fata , chiar nu stiu ce sa zic .

Andrew se apropie de mine ,imi aseaza haina lui mai bine pe umeri ,apoi imi mangaie usor obrajii si zambeste cum stie el mai frumos .

Doamne, daca-as fi o inghetata ,in secunda doi m-as topi daca s-ar uita asa la mine !

-Ai de gand sa-mi spui ?! -rup eu tacerea ,fiindca privirea lui patrundea din ce in ce mai adanc in ochii mei si ,sincer,cred ca nu era o directie prea buna in momentul asta .

-Pana acum cateva minute ,ti-as fi spus , insa acum ....mai bine nu ....nu vreau sa stric un moment asa frumos .....inchide ochii si imagineaza-ti ca in fata ta nu stau eu ci sta persoana pe care o vtei tu.

Ce?!!??! Asta e bad boy-ul de Andrew?! Sa ma lumineze cineva , ce i s-a intamplat , poate sa vorbeasca in felul asta ?! Si ce-i cu mine , parca nu mai sunt eu , il ascult si ma pierd in ochii lui , asteptand sa vina spre mine si sa... Ok ,gata ,exagerez !

Ma uit confuza la el ,iar el doar imi sopteste langa ureche sa ma las purtata de val .

Inchid ochii si incerc sa ma linistesc . Imi trec prin minte numeroase persoane printre care si baiatul de care imi placuse recent ,insa ...singurul care ramane in fata mea este ....el ....
Si nu inteleg de ce ,adica el mereu ma enerveaza si face lucruri idioate , .....dar de cateva zile nu mai e asa .....
Nu vreau sa deschid ochii , fiindca sunt prinsa strans in mrejele visului din fata mea .

Il vad doar pe el ,nimic altceva , si nu vreau sa se termine .

Oh!Ce-i oare in neregula cu mine ?! Revino-ti,Amalia !

Deschid ochii si sunt intampinata de doi ochi incredibili de albasti care ma privesc bland si de un zambet larg.

Ma simt mult mai bine , a fost asa ca o gura de aer dulce ,am uitat si de faza neplacuta de mai devreme ,am uitat de tot pur si simplu traiam clipa , pe un deal inalt ,la lumina lunii si a farurilor,by the way, eram in fata unui baiat care ,nu stiu cum ,de ce sau cand , a inceput sa se detaseze de ceilalti si sa insemne ceva pentru mine ,desi nu vreau .

-Deci, cine-i norocosul ?-ma intreaba la un moment dat , trezindu-ma din reveria mea .

-N-am de gand sa-ti spun !-zic , intorcandu-ma spre privelistea care se asternea in stanga mea.

-De ce ! Come on , ce-i asa greu de zis un nume ?! -staruie el .

-Nu vreau sa-ti spun ,fiindca e mult prea personal si mie nu imi place sa -mi deschid asa usor sufletul in fata oricui.

' Moment de tacere '

-Cand eram mic ,mama mereu imi spunea ca orice greutate este de dpua ori mai usoara daca o destainui cuiva ,la fel cum si o bucurie se amplifica de 10 ori atunci cand o impartasesti cu ceilalti . -Spune el ,cu un aer nostalgic si in acelasi timp profund .

-Are dreptate mama ta , cred ca este o femeie deosebita ! -spun eu, surprinsa ca Andrew si nimeni altul este cel care vorbea acum cateva clipe .

-Este ,intr-adevar,o super femeie si o mama extraordinara! Iar amintirea ei ma face sa renunt sa te presez sa-mi spui daca tu nu vrei si nu ai incredere in mine , e de inteles ,pana la urma .....

In timp ce vorbise ma privise fix in ochi ,dar dupa ce a spus ultima parte ,s-a intors intr-o parte ,evitand contactul vizual de care aveam asa mare nevoie....