Tabara destinului (Anotimpul marilor iubiri- Vol.I)

Him

***Amy***

-Amalia,vrei sa semnezi aici?-mi se adreseaza tipa ce tocmai ne-a anuntat rezultatul.

-Sigur,imediat!-spun in timp ce ma desprind din bratele lui Andrew.

E ciudat cum ,imediat dupa ce mi-a dat drumul ,....simt o raceala , un gol ,ma simt putin pustie si nu inteleg ce e asta !? Nu cred si nici nu vreau sa cred ca el ar putea sa aiba vreo legatura cu sentimentul ăsta nou . Dar ma tot gandesc la el ! Si ...imi apare in toate gandurile, nici in timpul probei nu mi-a dat pace ,noroc ca am reusit sa ma adun . Nu-i de bine,cu siguranta ! Poate ar trebui sa stau departe o vreme sa imi clarific niste lucruri.... In fond,de ce sa sufar mai tarziu ? mai bine pun stop acum camd inca nu sunt prea legata de el.....

Dupa ce semnez ,femeia imi multumeste si ne spune ca vom primi mai multe informatii in decursul zilelor urmatoare .

Ma intorc spre Andrew si il gasesc butonand enervat telefonul .

Cand ma vede zambeste usor si isi baga telefonul in buzunarul jeansilor .

Ma apropi de el si il intreb :

-Ce s-a intamplat ?

-Îmm....nimic !

-Sigur? Pareai suparat !

-Nu,nici nu conteaza ,o nimica toata ! Hai sa mergem !

Zicand asta ,ma prinde de mana si ma trage afara .

Ne oprim in fata unei intersectii de alei , unde cea din stanga este cea care duce la cabana noastra .
Surprinzator, mergem drept in fata.

-Unde mergem ?-il intreb in momentul in care incepe sa alerge si ma strange mai tare de mana .

-O sa vezi !

Wow ,ce raspuns inteligent ! M-a lamurit complet.....

Intram in padurea de brazi si , sincer,nu imi miroase prea bine ...asa ca ma opresc .

-De ce te-ai oprit?-ma intreaba el ,privindu-ma ingrijorat.Ti-e rau ?

-Nu,nu mi-e ! Doar nu inteleg de ce fugim in mijlocul padurii!-spun ,in timp ce ma indrept spre un copac cazut la pamant si ma asez pe el.

-Amy,nu vreau sa ma intelegi gresit ! Nu sunt un nebun si nici nu se adevereste nimic din ce spun altii ,doar ca ....

-Doar ca ce?-intreb dupa un timp in care il privesc cum se schimba la fata ,apoi se uita in gol si in sfarsit la mine.

-Doar ca ...aveam nevoie sa ma linistesc si alergatul e unul dintre lucrurile care isi fac efectul .-spun in timp ce se aseaza langa mine.

Serios??? De-aia alearga el mai tot timpul seara ? Si acum ,el chiar nu avea alt motiv???? Pur si simplu e suparat ... Doamne,e greu sa-l vad asa !....

-Stiu eu un mod mai bun se a te linisti !-spun desi habar n-am .

-Serios?!Show me!-spune in timp ce isi pironeste privirea si zambetul discret asupra mea.

Mda...poate voi regreta ceea ce urmeaza. ce tot spun ,sigur voi regreta!!!..
Numar pana la 2 si il iau in brate timid .

Si el pare surprins de gestul meu, la inceput nu reactioneaza in niciun fel ,dar dupa cateva secunde ,isi petrece mainile in jurul meu si isi sprijina de al meu.

Ce bine e ! Ma simt atat de bine ,nu imi mai pasa de absolut , chiar si vestea de mai devreme ,si ea e depasita de momentul asta.

-Acum inchide ochii!-ii soptesc usor.