Tabara destinului (Anotimpul marilor iubiri- Vol.I)

"-Prieteni? -Prieteni!"

***Amy***

Ma simt ca o idioata ca am plecat ca o furtuna azi de dimineata,nu-mi pot scoate din minte privirea uimita si ,totodata rugatoare,a lui Andrew in momentul in care am sters-o in graba.

Pe langa asta,cea mai mare problema a mea s-a intors . Nenorocitul ala nu o sa-mi dea pace nici in mormant !
Si cel mai rau ma doare ca vrea sa le faca rau celor pe care-i iubesc ....Cum cacat a aflat si de John ?!! Daca ii face ceva ,promit ca....nu stiu ce o sa-i fac, deocamdata nu am nici macar puterea sa-i pronunt numele si nici destula inima incat sa apelez la cineva sa ma ajute .
Mai am 2 saptamani pana....Offf,daca nu reusesc pana atunci ....s-a zis cu mine , o sa devin captiva lui pe viata,inchisa asa cum a zis si el in propria mea colivie , stand la cheremul lui in fiecare secunda ....
Mai bine mor....
Si ,in niciun caz ,nu o sa-i permit sa se atinga de familia mea sau de...Andrew,cu el ce mai are?

Ma trezesc brusc din starea de letargie cand in camera patrunde zgomotos o Mia fortat zambitoare .

-Hei ,om ratacitor! Pe unde te tot ascunzi?-ma intreaba ea , incercand sa para cat mai detasata .

Ce ascunde?

-M-am ascuns foarte bine, se pare, in camera asta!-spun,incercand sa par cat mai normala ,nu vreau sa dau ceva de banuit si nici nu vreau sa intristez sau sa ingrijorez pe cineva cu tampeniile mele .

-Ce vrei sa facem?-intreaba ea zglobie .

-Aăî,nu stiu ,ar trebui?!-intreb confuza
Niciodata nu ne-am intrebat ce sa facem,pur si simplu facem ce ne taie capul.

-Am putea sa ne uitam la un film sau sa cantam,sau sa -i chemam pe baietii si sa petrecem -spune ea cu entuziasm .

Wow ,well yeah, tocmai de asta imi arde mie acum !

-Sau am putea sa face o plimbare de seara -spun in speranta ca voi scapa de agitatie si o plimbare ar putea sa-mi alunge gandurile astea urate care nu se mai dezlipesc de mintea mea .

-Sau o mica petrecere!-revine ea , adaugand accentuat: Aici!

Fata ei s-a schimbat brusc cand am mentionat ideea de a iesi , e ceva ciudat la ea...

-Mia,e totul ok? S-a intamplat ceva?

-A,nu,nu,nu ! Nimic, nu ,de ce?-se fastaceste ea .

Sigur are ceva ! Se da de gol singura.

-Mia...!-spun eu matern -stii ca nu poti sa-mi ascunzi nimic ,ne cunoastem de-o vesnicie ....comprimata in cateva saptamani ce-i drept ,dar asta nu ma impiedica sa imi dau seama ca ceva e schimbat la prietena mea .

-Nu e nimic,Amy,crede-ma ! Doar am o stare foarte ciudata ,atata tot ,cred ca e de la prea multa distractie si ..toata faza cu Razvan ,m-a cam dat pe spate !-spunea ea,rosind ca o sfecla.

-Măi,măi, Razvan ăsta e cam dinamic ,vad!-spun razand

Ea se impurpureaza si mai mult .

-Domnisoara, ce imi ascunzi?-intreb adoptand un aer de profesoara batrana ca in filmele vechi englezesti .

-O, nu, nu cred! Voi...chiar ati facut-o?!??-afirm surprinsa

Aprobarea imi vine din partea ei cand o vad ca incep sa-i straluceasca ochii,sa se imbujoreze peste masura si sa se fastaceasca.

-Cand? Unde? De ce aflu de-abia acum?

-Amy,inceteaza,nu e nimic neobisnuit! -spune aceasta alintandu-se ca o pisicuta , dragalasa ce-i drept.