Tabara destinului (Anotimpul marilor iubiri- Vol.I)

Ai grija de mine!

***Andrew***

Dau sa trec in liniste spre camera mea ,insa tresar cand o mana mica se aseaza pe bratul meu si simt ca nu mai am pic de energie sa mai fac vreu pas . Ma opresc si o privesc buimac ,inca nu imi vine sa cred ....

Ochii ei mari si caprui ma cerceteaza din cap pana in picioare si se opresc speriati la nivelul fetei.

-Ce ai patit ?! -intreaba agitata si i se citeste in voce ingrojorarea.

-Nimic !-spun cu jumatate de glas,in incercarea de a nu o speria .

-Cum nimic,ma crezi proasta?Eu nu vad ca ai sange pe toata fata si pe mana dreapta?! -spune ea aproape tipand.

-E ok ,nu-i nimic grav !-spun in timp ce ma apropi de ea si ii soptesc : Nu trebuie sa stie chiar toata tabara!

-Vino cu mine !-spune si ma apuca din nou de mana .

Hmm..se pare ca asta e singura cale de a obtine ceva de la ea. Cred ca tocmai i-am descoperit o slabiciune!:)

Ne indreptam spre scarile care duc la etajul nostru in liniste.

Amy imi da drumul la mana si simt ca innebunesc .

-Nu face asta!-spun si o apuc de mana inapoi.

Se uita mirata la mine si imediat , probabil si-a dat seama ca tocmai ea facuse gestul ala, se impurpureaza la fata .

Profit de faptul ca inca e rusinata si o trag spre camera mea.

Imi caut cardul care deschide usa si constat ca nu il am.
Ma uit spre Amy care-si da ochii peste cap ca un copil neastamparat.

-Se pare ca nu pot intra in cmera mea !-spun si astept reactia ei care nu intarzie sa apara :

-Pe usa ,nu poti!-

corecteaza ea ironica si face o fata greu de imitat care imi starneste rasul si automat sunt lovit de o durere ascutita undeva in piept .

Obsrev cu ea ma priveste atenta si i se sterge toata ironia de pe chipul frumos .

-Asculta cu atentie-spune ea-sa nu cumva sa scoti vreun suntet cand intram fiindca Mia doarme si ,in plus,nu vreau sa stie ca idiotul de langa a pasit in camera noastra !

-Pff,de parca ar fi prima data!-mormai incet ,dar se pare ca nu destul de incet fiindca Amy se intoarce automat si imi arunca o privire de toata frumusetea care ma face sa-mi inghit posibilele remarci .

Deschide usa incet si imi face semn sa o urmez in liniste ,ceea ce si fac .

***Amy***

Nu pot sa cred in ce hal e ! Oricat mi-as dori sa nu ma intereseze,ma doare sa-l vad ca un caine plin de sange . In general nu rezist cand pe cineva neajutorat sau, in cazul lui, plin de sange .Cine stie in ce tampenie a intrat. Pfff,ce idiot!

Deschid usor usa de la balcon si o inchid la loc cat de silentios pot dupa ce ma asigur ca el e in spatele meu.

Andrew sare intr-o secunda despartitura dintre cele doua terase si se indreapta spre usa ferestrei de la camera lui ,insa se opreste si se uita la mine ,in momentul asta imi doresc sa ma teleportez .

Nu pot sa trec peste despartitura fiindca nu pot sa-mi iau ochii de la inaltimea ce se asterne intre noi si aleea de jos .

Cred ca am frica de inaltimi!...

Inghit in sec de doua ori in speranta ca asa voi alunga teama ,insa blestemata sta lipita de mine ca un scaiete .

Andrew zambeste cu zambetul lui cel de toate zilele si se apropie de mine .