Tabara destinului (Anotimpul marilor iubiri- Vol.I)

Regele si regina balului

***Amy***

Alarma suna de zor pe noptieră și îmi alunga brutal somnul meu dulce . Mă ridic și opresc telefonul ,apoi ,din reflex,pipăi locul de lângă mine ,însă constat ca Andrew nu e aici ci doar un loc mare și rece .

Mă uit nedumerita în jur în căutare de ceva ,dar mă trântesc înapoi în pat când văd ca nu e ceea ce caut .

Mă ridic leneșă din pat și mă îndrept spre baie ,unde-mi fac rutina apoi dau drumul la apă și mă lăfăi cred ca o oră intr-o minunată baie fierbinte.
Îmi înfășor un prosop în jur,apoi ies din baie ,indreptandu-ma spre șifonier ,însă tresar când o mâna mă trage în poala posesorului :

-Andrew,vai,ce m-ai speriat! Vrei cumva să fac atac de cord ?!-spun uitandu-ma urât la el !

-Nu, iubito,scuze! -spune și îmi plasează pupici de-a lungul umărului și apoi urca pe linia maxilarului,însă îl îndepărtez ,știind ca e vinovat ca m-am trezit fara el de dimineața .

Da, chiar m-am obișnuit ca în fiecare dimineața să mă trezesc în brațele sale și când nu se întâmplă asta, simt un gol imens . Nu știu ce mi-a făcut băiatul asta ,dar cert este ca și atunci când dorm îl vreau lângă mine , de fapt am nevoie permanentă de el !

-Pentru ce a fost asta?!-întreabă el contrariat

-Pai ia gandeste-te puțin !-spun incrucisandu-mi mâinile la piept .

-Aaaa!Îmi pare rău iubito,știi asta ,însă am avut ceva de rezolvat cu Mike ! -spune ,trasând linii mici pe piciorul meu .

-Așa dis-de-dimineață?! Cine știe ce mai puneți voi iar la cale !

-O să vezi , iubita mea frumoasă! Mai ai puțină răbdare ! -spune sarutandu-mi încheietura mâinii .

Oricât aș vrea să mai stau în brațele sale,mă ridic și îi fac semn spre ușă ,însă ma lovesc de un refuz categoric .

-Ce??!! -face el mirat

-Te invit afară ,Badass!

-Pe ce motiv ?

-Pe motiv ca vreau să mă schimb !

-A,Pff,asta era problema?! Stai calma,nu te incomodez,poți să te desfășori în voie !

-Ai înnebunit de tot !-spun,dandu-mi ochii peste cap

-Destul de adevărat ,însă uiți un lucru ,tu m-ai făcut sa-mi pierd mințile așa ca nu mai da vina pe mine !-se apăra el răzând cu gura până la urechi .

-Sinceritatea ta mă omoară ,baby!-spun ironică

-Hm....de când nu ne-am mai spus așa ,baby!-spune și el accentuând pervers ultimul cuvânt

-Număr până la trei și dacă nu ieși când ajung la 3 ,o să ai de furcă cu mine!-îl apostrofez eu

-Unu!-încep eu ,însă imediat sunt înșfăcata si luată pe sus

-Andrew,ce faci?! Lasa-ma jos !-mă plâng eu,încercând zadarnic să scap

-Nici gând,baby !-spune ,facandu-mi cu ochiul .

-Te-ai țăcănit zdravăn ,băiețaș !

-Hm,ciudat ,nu aud nicio voce care să nege asta !-spune el răzând .

Se oprește din râs în momentul în care își aude telefonul sunând din buzunarul jeanșilor .

-Ce faci ,nu răspunzi?-îl întreb ,mulțumind în gând persoanei care suna fiindcă mă scăpa de nebun .