Tabara destinului (Anotimpul marilor iubiri- Vol.I)

Te rog,deschide ochii!...

***Amy***

Pereții se fac din ce în ce mai mici și simt ca o să turbez în tot ascest alb imaculat ,iar mirosul de spital mă amețește complet.

Mă plimb fără stare de mai bine de 2 ore de-a lungul coridorului din fața salonului unde Andrew fusese supus la investigații de către o echipă de medici.

Mike e în aceeași stare ,însă din când în când vorbește cu cineva care-l ține la curent cu nu știu ce operațiune. Din ce am înțeles până acum ,oamenii lui se află la casa lui Derek,asigurandu-se ca nu putea fugi până va veni echipă care-l va ridica .

Măcar o veste bună !-îmi spun în gând ,continuând să merg agitată

Peste alte 30 de minute care mi s-au părut o infinitate neagră, usa salonului se deschide și un doctor obosit cu ochelarii în vârful capului și cu cearcăne adânci se apropie de noi . Insticnciv il prind pe Mike se brat ,punandu-mi parcă un srop de nădejde și siguranță in el,iar el mă ia prietenos de  mână.

-Sunteți aici pentru domnul Andrew Jones?-întreabă doctorul

-Da!-răspundem amândoi ,în timp ce doctorul ne face semn să luăm loc .

-Cum se simte? În ce stare e ?-întrebam noi,iar răspunsul bărbatului în alb întârzie să apăra,ceea ce nu poate fi de bine .

-Cât de grav este?-întreabă Mike serios ,scutindu-ma pe mine de a întreba același lucru.

-Nu ne putem pronunța încă ,însă situația nu e tocmai așa simplă cum părea la început !Veștile bune ar fi ca cele două răni nu sunt grave, nu au necesitat copci ,o să se refacă în câteva zile ,dar...momentan,pacientul este inconștient ! Trebuie să mai așteptăm,încă nu suntem siguri de cauza inconștientei lui,i-am recoltat sânge ,iar rezultatele arată ca există o substanță toxică deosebit de nocivă și de puternică în corp .

-Ce fel de substanță?-întreb cu teamă

-Nu știm cum se numește și încă nu am identificat-o,însă credem ca este vorbă de o otravă ! 

-Otrăvit?!-întreabă Mike surprins .

Ochii sai îi trădează îngrijorarea și pot spune ca ,dacă nu eram aici,nu s-ar mai forță să pară serios ,îi e la fel de teamă ca și mie ,de fapt îmi vine să urlu ,nu mai știu ce să fac ..îmi doresc să se trezească și să ne certam iar,sa-mi spună baby și să mă privească iar în felul lui ....

-Îmi pare rău,tot ce putem face în momentul de față este să așteptăm! Însă,dacă nu dă semne de îmbunătățire...nu este chiar bine pentru sanatatea lui  !

-Domnul doctor,spune-ti-ne cu ce putem sa-l ajutam!-spun disperata ,iar lacrimile isi fac apariția pe fața mea .

-Ma tem ca nu aveți cum sa-l ajutați acum,decât să va rugați să deschidă ochii cât mai curând pentru a nu risca să intervină alte complicații cerebrale ! Noi încă încercăm să identificăm substanța și după ce o aflăm ,să găsim un antidot,speram doar să nu fie prea târziu !-spune doctorul ,apoi pleacă .

Mă prăbușesc ca o epavă pe scaun și încep să plâng cu adevărat din tot sufletul în tăcere .
Mike se aseaza lângă mine și mă ia în brațe mangaindu-mi spatele împăciuitor .

-Gata,micuțo,o să fier bine , o să vezi! Andrew e puternic și nu se lăsa învins așa ușor nici măcar de o otravă ! Linisteste-te ,o să fie bine!-îmi tot repetă el ,însă,deși încearcă să mă facă să mă simt mai bine,și lui îi e teamă , spunandu-mi mie ca totul va fi bine parcă se încredințează și pe el ,îl înțeleg și suferim chiar dacă cuvintele sunt prea mici ca să descrie durerea .