Sara POV.
Am mers sa deschid usa a carei sonerie suna incontinuu.
Cand o deschid, vad un plic pe covorasul de la intrare.
Il ridic curioasa, si ma uit in jur sa-l vad pe cel care a lasat-o aici.Nimeni.
Inchid usa si raman pe hol sa deschid scrisoarea care imi era destinata.
Scumpo,
Ce urmeaza sa iti spun prin aceste randuri este un lucru ingrozitor, dar adevarat.
Am incercat sa iti ascundem asta, dar nu mai putem trage de timp pana la nesfarsit.
Probabil vei crede ca suntem niste lasi ca nu iti spunem in fata si ne folosim de o bucata de hartie,dar imi pare extrem de rau.
Tatal tau a primit o oferta de munca si suntem nevoiti sa ne mutam in Japonia.
Acum vine partea cea mai grea pentru tine.
Te punem sa alegi intre noi, parintii si ei, prietenii tai.Sti ca nu am fost niciodata suparati pe tine ca te-ai mutat.Trebuie sa te gandesti foarte repede la ce vrei sa faci,pentru ca trebuie sa fim acolo pana de Ajunul Craciunului.
Vrem sa sti ca indiferent de alegerea ta, noi te vom sustine si te vom iubi mereu.
Cu dragoste,
Mama.
Lacrimile mi-au navalit pe fata.Japonia?!?
Nu pot pleca tocmai acolo!Dar trebuie...
Dar nu-mi pot lasa prietenii!Fac parte din familia mea!
-Ce-i aia?intreaba Jake si tresar surprinsa sa-l aud.
-Nimic...ăă..o factura la...ceva.spun si merg in camera mea.
Incui usa, apoi arunc scrisoarea pe birou si incep sa plang.
De cand m-am mutat aici i-am vizitat pe mama si tata aproape in fiecare zi.Nu este ca si cum i-am uitat si imi va fi foarte usor sa ii las sa se mute la kilometri distanta. :(
Nu stiu ce sa fac!!!Stiu doar ca prietenii mei nu trebuie sa afle despre asta.
Voi rezolva cumva...sper.
Pun scrisoarea sub niste lucruri de pe birou, imi sterg lacrimile si merg din nou la bucatarie.
-Esti ok?intreaba Krista.
-Da..spun eu ragusita.
-Ba nu e ok!A plans!striga Ryan.
-Ba nu am plans!Am facut un...ăă...dus!Asta e!raspund eu si merg spre iesirea din apartament.
-Unde te duci, maimuto?ma intreaba Krista.
Zambesc trist.Îi iubesc pe oamenii ăstia.Nu pot alege dintre ei si parintii mei.Of...trebuie sa ma linistesc.
-Sa-mi iau ciocolata!spun apoi plec.
Jake POV.
-Unde merge Sara?o intreb pe sor-mea.
-Sa-si ia ciocolata.spune scurt.
Privesc pe geam si nu pot sa cred ca sunten in decembrie.Afara e numai apa peste tot.
Ploua din cinci in cinci minute si cerul e innorat. :(
-Fraierilor, tre' sa facem lista!!!striga Ryan.
-Ce lista?intreb.
Toti se uita la mine ca măța in calendar.
-Ce?spun confuz.
-Lista lu' mică-ta!striga Ryan.Lista de Craciun, ma copil tembel!
-Pentru ce ne trebuie lista?intreb si mai nedumerit.
-Lista de cumparaturi ma fraiere!striga Derek la mine.
-Mno bine.spun.Si nu aveti nevoie si de o foaie, sau va scrieti pe frunti?intreb.
-Ba da.Du-te tu si adă!striga Ryan la mine.
-Mno bine..spun ridicandu-ma dupa canapea.
Trec pe langa camera Sarei si vad ca are ea o foaie pe birou.
Perfect!Camera mea e prea departe!... :)
Intru in cameara si iau foaia, dar vad ca era scrisa.
Curiozitatea ma roade si incep sa o citesc.
Ma intorc cu scrisoarea Sarei in living.
-Fratilor, avem o problema.spun si le dau scrisoarea.
Krista ma loveste in umar pentru ca cica am cautat in lucrurile Sarei. Era pe birou, pentru numele lui Dumnezeu!!!
Dupa ce scrisoarea a trecut prin mana tuturor, pe fetele noastre se citea doar un sentiment: tristetea.
-Si acum ce facem?intreb.
-Punem scrisoarea la loc si ne facem ca nu stim.spune Krista.
-Nu!Nu o putem lasa sa plece!striga Ryan.
Si asa se certau fraierii astia, iar eu, plictisit de gura lor, m-am afundat in gandurile mele.
Sara nu poate sa plece!Nu va mai fi la fel fara ea..
Am..am..nevoie de ea.
Sara e motivul pentru care mi-am facut schimbarea asta de look, care nu imi displace pentru ca ma reprezinta mai mult decat vechile mele haine...
-Nu ne putem baga in viata ei!striga Krista.
-Dar nu ne bagam!Suntem bagati deja.In scrisoarea aia e vorba si de noi!striga Derek.
Si tot asa, se certau ei ca niste retardati si scrisoarea zbura cand in mana lui Ryan, cand in a Kristei, pana cand....
Uf, Japonia.. :(
Oare ce va face Sara? (Nu ca n-as sti.. :] )
Va iubeeeeesc!!!!
