Ryan POV.
-Sara!strig pentru a 10 a oara prin multimea de oameni din sufrageria noastra.
Dupa ce si-a revenit din socul de a ma vedea, Sara a iesit ca o furtuna din camera si de atunci nu am mai vazut-o.Credeam ca se va bucura ca m-am intors, dar nu prea a fost asa...
O caut de jumatate de ora, intreband pe toata lumea daca a vazut-o, dar nu o gasesc nicaieri.
-Sti unde e Sara?intreb eu un baiat brunet.
-Cine-i Sara?
-Ãm..Sarbatorita..spun confuz.
Ce fel de oameni au chemat Krista si Derek la petrecerea asta?Boschetari?Nici macar nu stiu cine e Sara..
Am oftat exasperat si mi-am continuat cautarea.Ceasul arata ora 23:47.Cred ca nu scapam de oamenii astia pana dimineata.
-Krista!Ai vazut-o pe Sara?intreb.
-Ce?striga ea incercand sa acapareze muzica urlata la maxim.
-Sara!!
-A plecat.spune ea simplu.
-Cum adica a plecat?Asta-i si casa ei..spun confuz.
-Habar n-am..spune Krista continuand sa se miste incet pe muzica dubstep care incepuse.
Nu am mai asteptat-o pe Krista sa mai spuna nici un cuvant.Am iesit glont din camera, mi-am luat geaca si am iesit din apartament.Chiar daca e vara, eu stiu ca imi va trebui.
Am inceput sa alerg spre parcul de langa blocul nostru.De fiecare data cand Sara se simtea suparata, sau era cu moralul la pamant mergea sub un copac din parcul asta.
Am intrat in parc si am mers direct spre acel pom, dar...nimic.
Am cautat-o in alte doua parcuri, pe strada, in supermarket, la sala de jocuri video, dar tot nimic.
Am incercat sa o sun, dar imi inchide, am incercat sa-i dau mesaj, dar nu-mi raspunde.Ce se intampla cu tine, Sara?
M-am oprit din alergat si m-am asezat pe trotuar, intr-o statie de autobuz.
Unde ar fi putut mers o fata de 17 ani, imbracata elegant, si...nu stiu, suparata?De ce e asa greu sa gandesti ca o fata?
Cum pot eu sa aflu unde-i Sara?
Eram pe aproape sa-mi pierd speranta, dar apoi mi-a venit o idee.O idee nebuneasca si tampita, o idee la care numai creierul meu putea sa se gandeasca.
Am vazut in apropiere de mine, un grup de fete, perfecte pentru a-mi pune ideea in aplicare.
M-am ridicat si am mers incet spre ele.
-Buna, fetelor.incep eu.
-Salve..raspund ele in cor.Te ajutam cu ceva?
-De fapt, da.Trebuie sa fac un sondaj de opinie pentru o emisiune televizata si ma gandeam ca voua v-ar placea sa raspundeti la o intrebare.spun.
Toate ma priveau uimite.Probabil ca se gandeau c a un tip de 18 ani nu prea are ce cauta la o emisiune televizata, dar totusi m-au ascultat in continuare.
-Emisiunea asta, vrea sa afle cum reactioneaza fetele in diferite momente ale vietii, deci daca vreuna vrea sa-mi raspunda la intrebare..
-Eu vreau!spune o tipa micuta cu ochelari.
-Ok.Intrebarea are si un context asa ca asculta-ma bine.Daca azi ar fi ziua ta, prietenii ar da o petrecere pentru tine, te-ai imbraca elegant, totul ar fi ok, dar apoi mai pe seara un eveniment surpriza te-ar soca, si nu stiu...te-ar supara atat de tare incat ai pleca de la petrecere, unde te-ai duce?spun eu sperand din tot sufletul ca a inteles.
Tipa micuta a dat din cap cum ca a inteles si a inceput sa se gandeasca.
-Hmm...Daca la petrecere ar fi si familia, as merge intr-un loc linistit, ca un parc, sau o cafenea.
-Si daca nu ar fi si familia?intreb.
-As merge..incepe ea.
-O cafenea?Serios?A zis mai pe seara, deci nu poti merge la o cafenea!Te faci de ras la tv, fraiero!intervine o fata inalta ce-mi aducea aminte foarte bine de Hanah.
-De unde sti tu ca nu-i o cafenea deschisa non-stop?continua tipa micuta.
-A zis ca esti suparata, deci clar nu ai ce cauta la o cafenea sa vezi toate cuplurile alea fericite care iti fac greata!striga dublura Hanei.
Cele doua tipe au inceput sa se certe, si mai mai sa se si bata.
Cand am vazut ca lucrurile devin tensionate, m-am retras incet din grupul lor si am luat-o la fuga.Nu am nevoie de doua tipe pe care sa le duc la spital pentru ca si-au spart mufa una alteia din cauza unui sondaj de opinie inexistent.
Si oricum, tipa aia micuta mi-a dat deja o idee unde poate fi Sara.
Imi scot telefonul din buzunarul blugilor si ma uit la ceas.2:20.Poate ca nu-i o ora potrivita pentru o vizita, dar e o urgenta.
Am alergat trei strazi, pana am ajuns la o casa alba, cu doua etaje.Placuta aurie dupa usa stralucea slab, dar exact cat ai nevoie pentru a putea citi cuvintele Familia James.
Am urcat cele doua scari pana la usa si am ciocanit incet.Ma asteptam sa trebuiasca sa ciocan si sa sun de vreo cateva ori, dar a doua oara deja mi-a aparut in fata o doamna subtirica, blonda, cam pe la varsta a treia.
-Buna seara, Doamna Martha.spun eu respectuos.
-Numai seara nu e la ora 3 dimineata, tinere.spune ea razand.Te ajut cu ceva?
Chiar in momentul in care voiam sa deschid gura, s-a auzit un glas dulce strigand ,,Cine e la usa, Martha?,, si a aparut Sara in prag, langa Martha.
-Cred ca..e pentru tine.spune ea retragandu-se.
Sara era imbracata cu o pereche de pantaloni de yoga gri, papuci roz de casa si un hanorac mov inchis, iar parul ei roscat era prins sus, intr-o coada.
A iesit inchizand usa dupa ea si mi-a facut semn sa merg sa ma asez pe banca de pe mini terasa din fata casei.
-De ce ai venit aici?spune ea uitandu-se la un punct invizibil din podea.
-Te pot intreba acelas lucru.Ai plecat ca o furtuna de la petrecere...spun.De ce ai facut asta?
-*pufneste in ras*Exact cum m-am gandit.Ai crezut ca daca iti vei face aparitia de ziua mea, cu parul tau ciufulit, zambetul tau dulce si cercelul din buza de jos ma vei face sa uit tot si sa-ti cad in brate, ca si cand nimic nu s-a intamplat?
-La ce te referi?intreb confuz.
-Ryan!Inainte sa pleci, ti-am spus ceva pentru care m-am pregatit zile intregi.Ti-am marturisit sentimentele mele fata de tine, si tu ai stat acolo, nefacand sau spunand nimic, uitandu-te
ca un idiot la mine, dupa care ai plecat, lasandu-ma cu ochii in soare!
-Pentru ca am fost socat!Abia in aeroport am realizat ce mi-ai zis, dar era deja prea tarziu!incerc eu sa ma justific.
-Si daca e asa cum spui tu, de ce nu ai dat niciun semn de viata?Mi-am facut griji pentru tine, pentru prietenia nostra!Credeam ca ce am spus ne-a afectat relatia de prietenie, si se pare nu m-am inselat..
-Ce tot vorbesti acolo?Inca iti mai sunt prieten, inca vreau asta!spun.
-Te-ai gandit daca eu mai vreau asta?inreaba ea inca neprivindu-ma in ochi.
-Cum..?intreb socat.Sara..
-Inca nu inteleg de ce nu esti in Canada.De ce te-ai intors..spune ea muscandu-si buza.
-Ti-am spus ca abia in aeroport am realizat cu adevarat ceea ce ai zis, dar era prea tarziu..
-Prea tarziu, pentru ce?intreaba.Ce simti tu cu adevarat pentru mine, Ryan?intreaba ea ridicandu-si privirea spre mine, pentru prima data decand am ajuns aici.
A venit randul meu sa-mi las privirea in jos.
Am putut auzi oftatul trist al Sarei.
-Ryan, mai bine ai pleca..
Mi-am ridicat privirea instantaneu spre ea, confuz.
-O sa stau la mama in seara asta..Pleaca.zice ea trista.
Eu ma ridic, intelegand ca prezenta mea o afecteaza.Inainte sa ma intorc ca sa plec. bag mana in buzunarul jachetei si scot o cutiuta albastra.
I-o dau Sarei, apoi spun: -La multi ani. si plec, lasand casa alba sa fie cuprinsa de intuneric.
