Sara POV.
Deodata, sunt trantita la pamant de un tip inalt.
Aud masina care inca (,) claxoneaza si trece in fuga, dar nu deschid ochii.Tipul care m-a impins statea deasupra mea.
Imi fac curaj, deschid ochii si vad zambetul cald al lui Derek.
Ma ajuta sa ma ridic, apoi spune.
-Ce s-a intamplat, Sara?Ai plans cumva?
-Nu conteaza, dar c-cum de inca esti aici?intreb confuza.
-Pai, ma intorceam acasa si mi-am adus aminte ca mi-ai dat sa-ti tin telefonul, pentru ca tu nu ai buzunare.Ma intorceam sa ti-l dau si te-am vazut inghetata in mijlocul strazii cu o masina venind in viteza spre tine.spune.
Eu nu ziceam nimic.Doar ma uitam la buza lui.Era sparta.
-Am ceva pe fata?intreaba in gluma.
-Defapt, ti-ai spart buza...spun atingand-o usor cu mana.
-La dracu'!Acum ma ustura!spune el.
-Haide la hotel sa te speli putin.spun eu
Nu ca vreau eu sa ma bag peste domnisoara Stie-Tot, dar tipu' si-a spart buza ca sa te salveze si tu nici nu i-ai multumit...Oh...Asa e!
Am intrat in camera mea, care acum era goala, si i-am spus lui Derek sa mearga la baie.
-Nu e grav.M-am julit putin.spune el aratandu-mi zambetul acela cald care ma linisteste.
-Derek?intreb eu putin nesigura.
-Da?spune el.
-Mul-multumesc.spun balbaindu-ma si muscandu-mi buza.
Derek POV.
Ma uit la ea cum isi musca buza si simt ca inebunesc.
Este atat de draguta, de copilaroasa, de....ranita.Se vede durerea in ochii ei.As vrea sa stiu cine e dobitocul care a ranit-o, dar nu cred ca va vrea sa-mi spuna.E prea personal si noi abia ne cunoastem...Dar totusi, nu am ce pierde daca intreb.
-Ce s-a intamplat?intreb.
Isi ridica privirea la mine si ii vad ochii stralucitori care se chinuie sa ascunda tristetea.
Mi-a zambit si apoi, a facut ceva ce nu credeam ca v-a face.
A inceput sa-mi povesteasca tot.Tot ce s-a intamplat de cand au venit aici, vineri dimineata.
Mi-a spus despre un anume Mike, care imi pare foarte cunoscut, care a inselat-o, apoi mi-a spus cum s-au certat si s-au despartit, cum Mike l-a batut pe Ryan pana a ajuns in starea aceea si cum Jake si Krista au ascuns faptul ca sunt frati vitregi.
Sara POV.
Nu stiu ce e cu mine, dar m-am trezit vorbind lucruri personale cu un baiat pe care il stiu de cateva ore.
Pur si simplu aveam incredere in el si simteam ca ma v-a intelege.Si asa a fost.Nu a incercat niciodat sa-mi spuna ca eu sunt de vina, sau ca am gresit.Doar m-a ascultat cu atentie si cand am terminat m-a imbratisat.
Ma simteam bine cu el, chiar foarte bine.
-Acum ca te-am plictisit cu toate problemele mele, cred ca vrei sa pleci..spun eu trista.
-Defapt, as vrea sa-ti spun ceva.Dar promite-mi ca nu te superi pe mine.spune.
Chiar eram curioasa ce voia sa-mi zica.Imi dau seama ca era doar un sfat dar tot fierbeam de curiozitate.
-Ok.Spune.zic eu.
-Bine.Mi-ai spus ca Jake e arogant si nesuferit.Te-ai gandit ca probabil, motivul pentru care Krista nu ti-a spus ca sunt frati a fost pentru ca nu voia sa te indepartezi si sa te piarda ca prietena?
-Vrei sa spui ca nu are nici o vina?intreb putin nervoasa.
-Nu!Nu asta am vrut sa zic.Are ai ea partea ei de vina, dar nu in totalitate.Privind din ansamblu, Krista nu e decat o fata timida, care nu are multi prietreni, si e pricopsita cu un nesuferit drept frate.
Eram putin nervoasa pe el.Intr-un fel ocolit, a dat vina pe mine.
Dar, daca stau sa ma gandesc mai bine, poate chiar are dreptate.
Dar daca as fi stiut de la inceput ca ea e sora lui Jake, tot as fi vrut sa-i fiu prietena.Eu nu judec oamenii dupa trecut, sau rude.
Ma indrept spre camera de langa mine, sperand sa o gasesc pe Krista.
Am ciocanit si am avut noroc.Cea care a deschis usa era chiar Krista.
-Sara...eu...incepe ea.
Eu o intrerup si o imbratisez strans.La inceput era putin confuza.Apoi si-a revenit.
Cand i-am dat drumul am zis amandoua
-Imi pare rau!am inceput sa radem si ne-am impacat.
Acum totul era mult mai clar.De ce Krista il linistea mereu pe Jake, de ce l-a adus la cafenea...totul.
Brusc im suna telefonul.Ma uit si vad ca era numar necunoscut.Decid sa-i raspund.
"Conversatie telefonica"
-Alo?spun nesigura.
-Ce faci papusa?intreaba o voce groasa.
-Cine esti?intreb eu cu tupeu.
-Ei...toate la timpul lor, dar momentan poti sa-mi spui...cosmarul vietii tale.imi raspunde aceeasi voce.
-Te crezi in filme de groaza?intreb eu distrata.
"End call"
-Cine era la telefon?intreaba Krista
-Nu stiu.Cred ca a fost greseala.
Dupa cateva minute, imi suna telefonul din nou.
De data asta era numarul doctorului.Stai, ce?!?
"Convorbire telefonica"
-Alo?spun.
-....
Gata si capitolul 16.Hue hue!Mai postez si maine vreo 2 capitole.Desi am spus ca ne apropiem de final, noi idei imi vin in cap si ma lungesc, dar asta e. :)
Sper sa va placa in contnuare cartea.Va iubesc nebunii mei!! :)
