Sara POV.
Jake se ridica in picioare, apoi spune:
-Prieteni ea e Melissa.E iubita mea.
Nu pot sa explic in cuvinte cum ma simt acum.Am mai multe sentimente contradictorii, ca ura, tristete si altele,dar un lucru stiu sigur: tare mult vreau sa o las pe aceasta Melissa, fara parul ei "perfect".
Toata lumea se uita la mine.Trebuia sa spun ceva, asa ca am facut-o.
-Felicitari.bomban continuand sa mananc.
Melissa...pff, mai bine Medusa.
E asa...superficiala.Toata fata ei e plina de gled, parul ei e mai tare ca cimentu' din cauza tonelor de fixativ, are niste balcoane mai mari ca Mama Rusie si buze de tractor.
Cu alte cuvinte, zici ca a luat-o dupa DN..Dar, cine sunt eu sa judec?Ah, da, fosta lui iubita...fosta.
Stateam linistita si incercam sa nu ma uit la ei, dar faptul ca eram fix in fata lor, nu prea ma ajuta.
Bad boy cu o tarfa..asta deja devine un cliseu din filmele americane pentru adolescenti..
Fix inainte ca buzele lor sa se intalneasca m-am ridicat zgomotos de pe scaun, reglandu-mi vocea si intrerupandu-i.
-Âm, âm, âm..Eu ies putin pana afara.spun cat de amabil am putut.
Mi-am luat geaca si am iesit in frigul de afara.
M-am asezat pe o banca de langa pizzerie si am incercat sa-mi fac ordine in ganduri.
Iubita?El chiar m-a uitat atat de repede?Lui chiar nu i-a pasat deloc de mine?
E asa un...of!Il urasc!
Ba..il iubesti!
Ba nu!
Ba da, fă!Si numai nega atat ca ma enervezi!Si in plus iti faci mai mult rau daca incerci sa te minti si sa fi mare si tare ca nu-l mai iubesti.Tu chiar nu vezi?Te chinui ca o fraiera sa incerci sa-l ierti, si el nu face altceva decat sa se vada cu tarfe!
Lasa-ma!
-Voiam doar sa vad daca esti bine...il aud pe Ryan.
-Ce?spun confuza.
Ai zis cu voce tare sa te las in pace..
Of, fraiera mai îs!
No comment.
-Sunt bine.mint.
-Hai mă?spune el viclean.
Fuck!Am uitat ca nu am putut niciodata sa-l mint pe Ryan.Stie care e adevarul dinainte sa raspund la intrebare.Nu stiu cum reuseste, dar ma citeste prea bine.
-Sunt o fraiera, Ryan..ma trezesc vorbind.
-Ce?Ba nu!De ce spui asta?intreaba.
-Asa...eu incerc sa il iert si el...
Nu mai apuc sa raspund pentru ca lacrimile alea tampite incep sa-mi curga siroaie pe obraji si Ryan ma ia in brate.
-Sti ce?Da-o dracu' de pizzerie!Am venit sa ne petrecem timpul impreuna.spune el zambidu-mi.
-Si ce propui?intreb trista.
-Păi...de cat timp nu ai mai vazut-o pe maica-ta?intreaba.
-Nu stiu..de cateva saptamani.De ce?
-Mergem la ea?intreaba.
-Ok..spun.
Cred ca e o idee buna.Nu am mai vazut-o pe mama de mult si imi e dor de ea.
Intr-un sfert de ora am ajuns la casa care inainte era si a mea, dar na...Mi-a trebuit mie prieteni si sa stau fara ai mei...
-Suna!ma indeamna Ryan sa apas soneria.
-Ok..spun eu in dubii.
Imi fac curaj si sun la sonerie.In mai putin de un minut usa se deschide si....
-Sara!!!!striga Martha imbratisandu-ma.
-Aer, a-er..spun eu, ramanand fara respiratie din cauza imbratisarii de urs muult prea puternica pentr mine.
-Scuze scumpo.Haideti inauntru!spune.
Dupa treizeci de minute in care Martha ne-a servit cu tot ce avea in bucatarie,asteptand-o pe mama sa vina de la servici, m-am dat batuta.
-Scuze scumpo.Intarzie mult in ultima vreme...Se ingroapa in munca.
-Nu-i nimic, Martha.Noi plecam..spun ridicandu-ma dupa canapea.Spune-i sa ma sune cand ajunge,ok?
-Bine, scumpo.Te pup.
-Pa, Martha.spun.
-O seara buna, doamna Jones. (Numele Marthei)spune Ryan.
-La revedere!
Am plecat pe alee spre apartamentul nostru.
Ryan m-a luat de mana brusc si mi-a zambit.
I-am zambit inapoi si l-am urmat.Nu ma deranjeaza mai deloc gestul pe care l-a facut.
Ryan e prietenul meu cel mai bun.Uneori ma inteleg mai bine cu el decat ma inteleg cu Krista...
-Unde mergem acum?intreb.
-Pai..cum ei vor mai sta ceva pe la pizzerie, ma gandeam sa mergem acasa.Ce zici?Vedem un film, comandam mancare chinezeasca..spune.
-M-ai castigat cu mancarea chinezeasca.spun.
-Si cica eu seman cu Ethan.spune Ryan razand.
-Hei!spun eu deranjata, cu o voce de copil mic.
In douazeci de minute ajungem acasa.
-Ma duc sa ma schimb.îi spun eu lui Ryan indreptandu-ma spre camera mea.
-Ok.spune scotandu-si telefonul.
-Mancare chinezeasca?intreb razand.
-Normal!spune.
Ma duc in camera mea, fac un dus rapid, apoi ma schimb in pijamale, sau asta incerc sa fac.
De cinci minute tot caut o pereche de pijamale in amalganul de haine care au cazut cand am deschis dulapul.
-Sara, ce film...wow!spune Ryan cand observa ce fac.
-Mdeah...spun eu trantindu-ma peste gramada de rufe.
-Chiar trebuie sa-ti faci curat in dulap.spune el razand.
-Am facut acum doua zile pur si simplu nu le pot pastra in ordine!spun eu aparandu-ma.
Iau un tricou, il impachetez, apoi il arunc in Ryan.
-Hei!spune el prefacandu-se ranit.
Apoi se repede la gramada, ia o pereche de pantaloni si ii arunca direct in mine.
Si...asa a inceput bataia noastra cu...haine. :))
Mdeah..suntem tare ciudati..
Ryan e mai ciudat ca mine, dar..e ciudatul meu.
In primul rand, imi pare rau ca am intarziat cu capitolul asta.Va rog dulce ca o savarina sa ma iertati. :(( Chiar nu am avut timp...
In al doilea rand, ca sa va arat cat de rau imi pare, sunt destul de sigura ca voi mai pune un capitol azi.
Va pup!
