Sara POV.
Niste cuvinte de care mi-a fost frica sa ke aud, de cand m-am nascut si anume:
-Tatal tau a murit.
Am ramas masca.Lacrimile nu mi-au navalit pe obraji, spre uikirea nea, dar in momentul acela am simtit o parte din sufletul meu desprinzandu-se de trupul meu.
Nu am zis absolut nimic.As fi vrut sa o linistesc pe mama, dar si eu aveam nevoie sa fiu linistita.
I-am dat telefonul lui Ethan si am mers in camera mea, fara nicio reactie.
Am parcurs tot holul, am intrat in camera mea si in momentul in care am inchis usa, parca am explodat intr-o cascada de plans.
Lacrimile imi siroiau pe fata cu o viteza mult prea mare.
Ma simteam ingrozitor,ma simteam...incompleta.
Tata a plecat in ceruri si cu el a luat o parte din sufletul meu,lasand-o doar pe cea a mamei.
Dar...cum?Ah, sunt asa o proasta!Am plecat din living fara sa intreb macar cum s-a intamplat.
Dar..nu imi pasa.Stiu doar ca a murit.Ma simt ingrozitor si in acelas timp nu imi vine sa cred ce tocmai am auzit.Nu, nu e posibil..Tata nu poate sa moara...Sigur, pentru ca e nemuritor, asa-i?Lasa-ma si tu in pace!
Stateam in pat, intinsa pe patura, cu o mana sub capul meu si genunchii la piept si...plangeam.
Brusc simt doua brate care ma imbratiseaza si imi sterg lacrimile de pe obrajii rosii.
Ma intorc si il vad pe Jake.Imi zambeste trist si ma pupa pe frunte.
-Am nevoie de tine...spun eu printre lacrimi.
-Sunt aici, Sara.spune el.
L-am imbratisat strans si am adormit in bratele lui.
Derek POV.
Sara a plecat in camera ei, apoi Jake s-a dus dupa ea.
Noi am ramas sa vorbim cu mama ei si sa vedem ce s-a intamplat cu tatal Sarei.
Am aflat ca a murit in drum spre spital, dupa ce a luat parte la un accident rutier.
Mi se rupea sufletul numai sa aud ce s-a intamplat.Saraca Sara...nu il credea ea pe tatal ei cel mai bun,dar, ca orice om, il iubea.
