Sara POV.
Merg in living si acolo gasesc toata satra.
-Ce e cu voi,oameni buni?!N-aveti somn?!intreb trantindu-ma pe canapea.
-Cum dracu' sa avem somn cand trebuie sa despachetam cadourile?!intreaba agitat Ryan.
-Ah, da.Am uitat.spun eu somnoroasa.
Dupa treizeci de minute, toata lumea isi primise cadourile.Eu am primit muulte haine de la Krista,o pereche de cercei de la Jake, un hanorac de Craciun de la Ryan, o cutie de bomboane de la Ethan si de la Derek, o pijama de Craciun.
M-am ales cu o perna in cap cand Jake si-a desfacut cadoul de la mine pentru ca, dupa cum stiti,i-am luat o casca de moticicleta, si el nu poarta asa ceva...dar s-a imbunat cu parfumul.
Era ora 00:30 si tot ce voiam sa fac era sa ma culc,dar maimutele alea energice nu ma lasau.
-Haideti, fratilor!Mi-e somn!!!ma plang eu la ei, dar degeaba.
E Craciun doar de juma' de ora, iar eu sunt deja blana.
-Bai, pe Martha de ce nu ati trezit-o?!intreb eu revoltata.
-E batrana, Sara.Las-o sa doarma..spune Derek.
-Mno, si eu sunt batrana.Am 16 ani!spun eu cu o voce ragusita.
-Daca tu esti batrana la 16 ani, noi care aproape avem 18 ce sa mai zicem?!se plange Jake.
Ma stramb la el apoi il lovesc cu o perna in fata.
-Ok, geniilor!Nu dormim!Atunci...ce facem?!intreb eu, facand pe desteapta.
-Pai...Putem sa...incepe Ethan.
-Nu ne e foame, Ethan!!strigam toti.
-Atunci ca facem?!intreaba Ethan suparat.
-Vedem un film?
-Neah..raspundem.
In timp ce nebunii ăia se certau pe ce sa facem acum, eu stateam tolanita pe canapea si aproape ca ma luase somnul.Desi aveam ochii inchisi,mintea mea nu mai era pe planeta asta.
Nu m-a luat somnul,am inceput sa ma gandesc pur si simplu, la Luke.
Oare faptul ca e inchis este intradevar un motiv sa ne bucure?!
Daca el inca manuie toate lucrurile necurate din inchisoare?
Si daca da, de ce nu ne face rau, acum?
De ce asteapta?
Sau mai bine spus, ce asteapta?
Nu mai inteleg nimic.
Deja incep sa ma gandesc daca se va intampla ceva rau cu noi.
Nu stiu..dar am un presentiment ciudat care nu-mi da pace de cand m-a trezit Jake cu noaptea in cap.
Daca se va intampla ceva cu familia sau prietenii mei?
Acum stiu ca sunt pe lista de dusmani al lui Luke, si nu pot ascunde asta: mi-e tare frica..
Un bazait ma trezeste din starea mea de meditatie.Imi suna telefonul, stai ce?!
Cine pana mea suna la ora 1 noaptea?!
Ma ridic injurand de pe canapea,apoi raspund la numarul mamei.
-Alo?!spun eu somnoroasa.
Nu pot intelege nimic din ce spune, pentru ca...plange?!
-Mama?!Ce ai patit?Mama, linisteste-te si spune-mi, ce s-a intamplat?!ii spun incercand sa o linistesc.
Petrec 5 minute sa incerc sa o linistesc pe mama.Deja ma ingrijoreaza.Fraierii mei s-au oprit din cearta si vorbesc pe rand cu mama incercand sa o ajute.
In final, mama isi revine putin si aud printre lacrimile si suspinele ei, niste cuvinte care imi rup inima in doua fara pic de jena.
Niste cuvinte care ma racesc si ma fac sa imi doresc sa nu fi existat vreodata pe pamant.
Niste cuvinte de care mi-a fost frica de cand m-am nascut, si anume:
-.....
Ce faceti fluturasilor?Fericiti sa nu s-a terminat inca (,) cartea?!Eu cred ca da...voiam ca acesta sa fie ultimul capitol, dar am vazut ca ma iubiti prea mult (aici, mi-au murit laudatorii :)) ), si am zis, ce fel de scriitoare sunt eu daca nu le dau cititorilor ce vor?Voi ati vrut sa nu se termine cartea, deci...SURPRIZA!!!, nu s-a terminat.(inca) Va iubesc!!!La media este mama Sarei. Ly!
