Sara POV.
Cand am iesit din baie, pe patul meu statea Mike.
-Ce faci aici?intreb confuza.
-Voiam sa stiu daca esti bine..ai plecat ca o furtuna din living.spune el cu o voce ingrijorata.
-Sunt ok,Mike.spun eu distant.
El imi simte raceala din voce si in ochii lui se strafulgera o fasie de tristete.
-Ok..spune el ridicandu-se si vrand sa plece.
-Mike?il strig eu incet.
Se intoarce si se uita la mine.De ce l-am strigat?Emotiile si amintirile placute cu tata m-au coplesit din nou.
Stau ca o stana de piatra in fata lui.Nu face nimic, pana cand vede o lacrima curgand pe obrazul meu.Vine in fuga la mine ai ma ia in brate.
Imi afund capul in pieptul lui si incerc sa ma abtin din plans.
-Mi-ai lipsit...spun eu printre lacrimi
-Si tu mie.spune si ma strange mai tare.
Se desprinde din imbratisare si ma aseaza pe pat.
-Cum a murit tatal tau?intreba rezervat.
Eu oftez din toti rarunchii si nu ma uit in ochii lui.
-E in regula daca nu poti vorbi despre asta acum..spune putin trist.
-A fost un accident de masina.ma trezesc spunand.Dar eu...ma opresc.
Nu-i pot spune ca eu cred ca a fost o crima.Nu ma va crede.Nimeni nu ma va crede.
-Dar tu..ce?intreaba .
-Eu...ma balbai incercand sa gasesc o idee.
-Sara, spune-mi ce crezi tu.zice Mike.
Imi ridic privirea si ma uit in ochii lui.Avea o privire incurajatoare, ca un tata care incearca sa-si invete bebelusul sa faca primii pasi.
Oftez si decid sa-i spun.Cat de rau poate fi?Daca nu ma crede, ce?
-Eu cred ca a fost o crima.spun scurt apoi ma uit la el si astept sa ma faca nebuna, dar...el doar se uita la mine.
-Continua.spune incet.
Ma incrunt confuza, dar continui si imi dezvolt teoria.
-Cred ca au fost oamenii lui Luke...spun.
Ma uit la el si nu pot citi nicio reactie.
-Nu ma crezi, nu?oftez eu.
Ranjeste prietenesc apoi spune:
-Normal ca te cred.Nici mie nu mi se pare o simpla intamplare..spune.
Ma crede?Wow...Nu pot sa cred ca ma crede!
Am vorbit despre tata vreo 2 ore.Doar noi.Amandoi ne-am dezvoltat teoriile si am inceput sa analizam fiecare detaliu.
Deodata cineva bate la usa.
-Intra!spun stins.
-Ma gandeam ca va e foame...spune Martha.
-Mersi Martha.spun incet.
Imi zambeste protector apoi pleaca.
-Si crezi ca Luke inca mai conduce afaceriile, chiar daca e in inchisoare?intreaba Mike.
-Cam asa.E destul de destept...spun ingrijorata.
Am mai vorbit cateva minute apoi a intrat Jake.
-Sara, eu..oh, vad ca...ai treaba..spune el vizibil deranjat cand il observa pe Mike.
-Poti sa-mi spui ce ai de zis si de fata cu Mike..spun scurt.
-Dar cine e el, sa poata sta aici?intreaba deja nervos.
Ridic o spraceana, fiind confuza.Toata ura pe care Jake o are fata de Mike, nu inteleg de ce exista.
-Eu va las sa vorbiti..spune Mike retragandu-se.
-Asa sa faci!spune nervos Jake.
Imediat cum a inchis usa, furia acumulata in Jake a explodat.
-Ce facea el in camera ta?intreaba mahnit.
-Statea cu mine, atata tot.spun.
-Sigur nu faceati altceva?!striga la mine.
-Tu esti tâm..stai!Esti cumva gelos?intreb exasperata.
Fix de asta aveam nevoie acum.
-Nu!Dar nu-mi place sa va vad impreuna.
-Asta e gelozia, geniule!spun.
-Ma rog...Despre ce vorbeati?intreaba.
-Despre faptul ca nu credem ca ce a patit tata e doar un accident.
-Cum adica?
-Cred ca a fost o crima.spun serios.
Jake isi da ochii peste cap, apoi ofteaza adanc.
-Serios?Tatal tau a murit si tie iti arde de tampeniile tale?intreaba.
Tâmpenii?Cine se crede ăsta sa vorbeasca asa cu mine?Si de ce dracu' nu ma crede?!Mike ma crede...
-De ce nu ma crezi?intreb doar pentru mine, dat el tot aude.
-De ce nu te cred?!Pentru ca e doar o aberatie!Acum esti inca in stare de soc si creierul tau crede lucruri neadevarate..spune nervos.
-Crezi ca sunt nebuna?!intreb revolata.
Auzi, creierul meu crede lucruri neadevarate.Asta fac nebunii!Eu nu sunt nebuna!
-Nu asta am spus.zice calm.
-Nu ai spus-o direct.Dar aici bateai in apropo!spun nervoasa.
-Intelegi doar ce vrei, Sara.
-Sti ceva?Iesi afara din camera mea!strig la el.
Inchid usa dupa el si o incui.
Se presupune ca ar trebui sa ma ajute sa trec peste,dar in loc de asta, el tipa ca un tampit la mine.Asa ma ajuta el?
Si daca eu sunt aproape sigura ca a fost o crima el de ce nu vrea macar sa ma asculte?
Frate, Mike a fost mult mai intelegator decat fraierul de Jake.
El mi-a vorbit frumos si calm.Vocea lui ma linistea si puteam sa vorbesc despre orice.
Vocea lui Jake nu face altceva decat sa ma enerveze si sa imi creze un sentiment de neliniste.
Ce se intampla cu mine?!?
Hei fluturasilor!Sper ca v-a placut capitolul..
Love y'all!!!
