Jucătorul Alpha [Volumul 2] 18+

Capitolul 258 - O legătură de încredere

~Nina~

„Bine", a spus Selena, coborând încet cuțitul. „Voi merge cu tine." Am scos un oftat ușurat la cuvintele Selenei și i-am zâmbit ușor, apoi am condus-o la ușă și i-am deschis-o.

Ea a ieșit pe hol, evitând în continuare contactul vizual, și a mers alături de mine cu capul plecat. Când am ieșit din clădire și ne-am întors în haos, am fost surprinsă să constat c-a continuat să mă urmeze fără să se plângă; deși n-a renunțat la cuțit. În cele din urmă, ne-am întors la infirmerie. Luke, Lori și Jessica îi conduceau pe refugiați în tuneluri.

„Eu nu intru acolo", a spus Selena, clătinând din cap și încrucișându-și brațele pe piept când a văzut încotro se îndreptau refugiații. „În niciun caz."

„E mai sigur acolo jos", am spus eu, încercând din răsputeri să n-o supăr și mai tare. „Îți promit că nu va fi nevoie să stai acolo pentru mult timp."

Selena m-a privit îngrijorată câteva clipe înainte să ofteze și să plece cu ceilalți. Chiar înainte să dispară în tunel, am văzut-o pe Jessica luându-i cuțitul cu o expresie de dezgust pe față și am scos un oftat de ușurare văzând că Selena se supunea. Speram doar că nu va provoca probleme acolo jos.

„Stai cu ochii pe ea", am spus, întorcându-mă cu fața la Luke. "N-o lăsa să fugă, dar încearcă să n-o sperii. Încerc s-o țin de partea noastră. Ea este singura care știe ce pune la cale Luna."

Luke a dat din cap. L-am privit cum a fugit să adune mai mulți elevi. Apoi, Lori și Jessica au venit în spatele meu.

„O să ne luptăm cu voi", a spus Jessica. Când m-am întors cu fața la ea, am observat că expresia ei era severă. Părea să se fi hotărât cu înverșunare, iar dacă era un lucru pe care îl știam despre Jessica era că era imposibil s-o faci să se răzgândească odată ce hotărâse ceva.

"Ești sigură?" Am întrebat nervos. „Nu trebuie s-o faceți dacă nu vă simțiți în siguranță." Lori a scuturat vehement din cap.

„Ne alăturăm vouă fie că vă place sau nu. Suntem prietenii voștri și nu putem sta degeaba și să sperăm la ce e mai bun." Chiar dacă nu-mi doream nimic mai mult decât să-mi văd prietenii ascunși undeva în siguranță, mi-am dat seama că n-ar fi corect să mă aștept la asta de la ei. Poate că așa s-a simțit Enzo când am insistat să mă alătur luptei.

„În regulă", am spus în cele din urmă. „Doar promite-mi că vei avea grijă".

„Și tu", a spus Jessica liniștită. Am reușit un zâmbet slab.

„L-ai văzut pe Enzo?" Lori a dat din cap.

„Ultima dată când l-am văzut, se îndrepta spre vestiare", a răspuns ea. „Părea foarte tulburat."

Cuvintele lui Lori m-au îngrijorat. Mi-l imaginam pe Enzo fumegând singur în vestiare în timp ce încerca să se adune după tot ce se întâmplase. Se străduia atât de mult să fie un lider perfect în acest moment, încât trecuse cu vederea faptul că era bătut și epuizat de tot, iar asta m-a făcut să-mi dau seama că trebuia să-l verific. Fără un alt cuvânt, am plecat spre arena de hochei.

„Enzo?" Am strigat când am împins ușa vestiarului.

Am fost întâmpinată de sunetul dușurilor care curgeau și, încruntându-mi fruntea, am urmărit sunetul. Câteva momente mai târziu, l-am găsit pe Enzo la duș. Stătea acolo, sub apa fierbinte aburindă, cu capul plecat și mâna lipită de perete. Și-a ridicat privirea, m-a văzut și mi-a schițat un zâmbet slab.

„Am vrut doar să mă relaxez cinci minute", a spus el peste zgomotul apei. „Nu m-am putut concentra. Matt se ocupă de lucruri chiar acum."

L-am privit pentru o clipă. Mă durea inima să-l văd așa. Fără un cuvânt, mi-am scos încet pantofii, urmați de haine. Enzo a privit în liniște cum mă dezbrac. Ochii lui s-au plimbat pe corpul meu, zăbovind asupra sânilor mei plini, iar când m-am apropiat, a întins încet mâna spre mine și m-a tras la el sub apa fierbinte.