Vânătorul

Capitolul 1

Bună, dragilor. Cum nu pot sta departe de voi am revenit cu o noua carte, pe care o voi scrie alături de prietena mea MehndiSmith. Sper să fie pe placul vostru! Va pupăm! 

P.S. Protagoniștii sunt Elizabeth și Hunter.

„După ce că ai venit îmbrăcată ca o târfă, mai ai tupeul să faci și scandal?!" Acesta fu primul și ultimul lucru pe care i-l zise înainte să fugă de la petrecerea de Crăciun pe care o organizase la hotelul „Square Condominium" din Aspen. Era ciudat. Nu așa își imaginase că o să fie...

Își alesese toaleta cu zile în urmă, tocmai pentru că nu voia să-l facă de râs. Nu era prima dată când o critica, însă de data aceasta întrecuse orice limită. Și da, poate că rochița mulată ce părea făcută din aur moale, cu spatele gol și tăietură până la jumătatea coapsei era puțin prea extravagantă, dar nu era cu nimic diferită față de ceea ce purtau celelalte femei. Știa cu siguranță că dacă opta pentru ceva mult mai sobru, tot avea să aibă ceva de comentat.

Plus că în seara aceasta, apăruse în peisaj încă un element. David Rowe, logodnicul ei, era pur și simplu fascinat de prezența altei femei. Și nu putea să îl condamne. Amanda Keys era obiectul imaginației fiecărui bărbat de acolo. De câțiva ani lucra ca îngeraș pentru Victoria's Secret. Era înaltă, frumoasă, independentă și lipsită de inhibiții. Tot ce ea nu era.

Încercă din răsputeri să ignore flirtul dintre cei doi, socializând cu restul lumii. Însă sorții nu au fost nici de data aceasta de partea ei.

Se ducea la baie, pentru a-și reîmprospăta machiajul, când dă nas în nas cu cei doi, care se sărutau fără rețineri pe holurile hotelului. Nici măcar o persoană cu răbdarea lui Elizabeth nu putea să îndure o asemenea umilință.

Ca orice altă femeie care află că este înșelată, s-a dus să-i înfrunte pe cei doi. David a tras-o imediat de lângă modelul, care părea indiferent la tot ce se întâmpla.

- După ce că ai venit îmbrăcată ca o târfă, mai ai tupeul să faci și scandal?! Cară-te acasă! A țipat, dându-i vânt și trântind-o de podea. Apoi s-a întors la petrecere alături de Amanda, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.

***

- Crăciun fericit, Elizabeth! Își zice ea printre lacrimi, în timp ce își dădea rochia jos cu ură.

Se îmbrăcă într-o cămașă de noapte de mătase albă, scurtă și ușor transparentă, peste care adăugă un halat lung din același material. Se descălță de sandalele cu toc, înlocuindu-le cu niște papuci de casă comozi.

Era hotărâtă! De data aceasta nu avea să treacă cu vederea comportamentul lui David. Era din ce în ce mai rău... Era decisă să discute și să ajungă la un compromis. Întreaga lor relație depindea de seara aceasta.

Era trecut de miezul nopții. Afară era o atmosferă perfectă pentru perioada aceea a anului. Ningea cu fulgi mari de ceva timp și un strat subțire de zăpadă se așternu pe cel deja bătătorit. Era groaznic să fii singur într-o noapte ca asta!

Deodată auzi în ușă câteva bocăneli, urmate de un țipăt prelung.

- Elizabeth, deschide nenorocita de ușă!

Ea se repede să-l ajute. Era nerăbdătoare. Trebuia să discute cu el!

În ușă stătea, însă, un David cherchelit și fără chef de vorbă.

- Ce ai făcut în seara asta a întrecut orice limită! Îți face o plăcere enormă să mă umilești?

- Te umilești singură! Zice el, nebăgând-o în seamă. Cum te comporți... Cum vorbești... Cum te îmbraci... Uită-te la tine! Până și acum ești îmbrăcată ca o târfă!