-Pe Dracu-

Capitolul 2:- '' Despărțiri "

- Tîmpita dracului, asta şi aşteptai de mult timp nu? Să mă umileşti pe mine! Dar ştii ce! Nimeni nu îşi bate joc de mine, şi v-a fi spre binele tău că dacă vei scăpa vie din mîinele mele, să ştergi idiotul ăla de video, dacă nu vreai ca scumpa ta feţişoară să aibă de suferit! Am ţipat eu la ea, în timp ce eram peste ea, jos la podele, atacînd-o cu mii de palme şi pumni.
În jurul nostru s-au adunat cu toții. Iar țipetele ei au adus aici încă cîteva clase de la acest etaj. Mă simțeam ca pe un adevărat ring. Toți din prejur mă încurajeau, desigur că cu excepția marionetelor ei care țipau îngrozate ajutor. Loveam în ea ca într-un sac de box pînă cînd nu am simțit două mîini pe talia mea, trăgîndu-mă de pe parașută.
- Lasămă! Am țipat eu, întorcîndu-mi capul ca să văd cine mă ținea de talie. Deodată am dat de o pereche de ochi albaștri superbi ca valurile mării. Erau ochii care cu regret mi-a zis de postarea despărțirii.
- Stai cuminte dacă nu vreai să dai din nou de dracu! A zis el cu un ton mai autoritar. Iar eu pentru prima dată în viața mea, îl ascult. Sau mai bine zis, ascult de cineva. Vocea sa mi-a stopat toate mișcările și singură nu înțeleg de ce. Dar știu că chiar am dat-o din nou în bară și că cel mai bine ar fi să încetez lupta. Lăsîndu-mi trupul să se sprijine de corpul eroului meu. Care m-a întors cu fața la el și strecurîndu-și mîinele pe sub genunchii mei, m-a luat peste umăr și m-a scos din clasă. Desigur că mă zbăteam și îl loveam cu pumnii în spate, în semn de revoltă pentru a nu face exact cum vrea el, deși singură în gînd îi mulțumeam că m-a oprit de a omorî un om.
M-a lăsat jos abia cînd am ajuns afară și atunci cînd cineva a strigat:
- Las-o jos nenorocitule!
Mda, se pare că fratelui meu nu-i place atunci cînd altcineva înafară de dînsul îmi controlează viața.
După ce m-a pus jos și s-a întors cu fața spre vocea fratelui meu l-a întrebat cu un glas dur împigînd-ul în spate
- Tu cine ești?
- Eu cine sunt? Tu cine naiba ești de te anini de sormea? A aruncat Alex cuvintele, împigînd-ul pe eroul meu cu mîinele.
- Îmi pare rău atunci că am reacționat așa. Dar, nu am știut că e sora ta. Pur și simplu dacă o lăsam acolo, roșcata rămînea fără pic de păr în cap. A zis el în apărarea sa, acum calmîndu-se. Însă enervîndu-mă la culme pe mine.
- Acum îți mai e și milă de ea, nu? Am țipat eu la el. În timp ce pumnul meu s-a lipit de umărul lui.
- Auci! Asta pentru ce a fost?
- Ca să fie! Am țipat eu la el. Iar el și-a dat ochii peste cap. Gest la care fratele meu a răbufnit într-un rîs asurzitor.
- Hai să te duc acasă. A zis eroul.
- Mai am ore. I-am răspuns simplu.
- Te eliberez eu de ele. Pentru că nu cred că mai este cineva în școala asta care să te mai suporte pe restul zilei. Plus la toate nici tu nu ești prea pregătită pentru școală.
Am vrut să îi zic eu ceva însă cuvintele mi s-au oprit în gît.
M-a privit cîteva secunde amuzîndu-se de faptul că nu mai aveam idei cu care să îi refuz propunerea. După care s-a apropiat de mașina lui, deschizîndu-mi portiera.
- Urci sau ce faci? M-a întrebat deja cel mai probabil plictisit de mofturile mele.
- Nu urc cu un necunoscut în mașină. Am zis eu încrezută pe mine. Iar fratele meu și acum se mai ține de burtă. Straniu că nu a protestat cînd eroul mi-a deschis ușa.
- Necunoscut? A zis el ridicîndu-și o sprînceană în cel mai sexy mod, care scotea din minți pe orișicine, sau cel puțin pe mine acest gest pur și simplu m-a înebunit. După care a continuat:
- Jeison Adisson. Încîntat de cunoștință. Iar apoi mi-a întins mîna lui. Cînd i-am întins la rîndul meu mîna pentru a fi cît de cît, politicoasă, mi-am dat seama că mîna mea mică de pierdea în mîna lui mare și primitoare, care emana căldură și siguranță.
I-am apucat mîna continuînd să îl privesc în ochii lui albaștri pînă cînd am ieșit din transă zicînd:
- Emma Prescott. Și mergem azi? Am zis eu repede urcînd în mașină, iar obrajii mei se pare că din clipă în clipă o să explodeze de roșeală. Sper ca eroul meu să nu observe acest lucru.
După ce a urcat și el în mașină și i-am zis adresa, am pornit din loc.
Abia atunci am observat în ce mașină luxoasă mă aflam.
Era o mașină neagră-surie cu un mobilier fantastic, modern și extravagant. Era o mașină din alea din care coborau marile dive de la Holywood, o mașină de vis.
Tot drumul l-am petrecut în liniște, Jeison fiind atent la drum iar eu, eu îmi mușcam cu dinții buza inferioară pentru a nu răbufni iarăși în plîns.
În sfîrșit mașina a oprit în fața casei mele. Iar eu nici măcar nu am coenștiintizat acest lucru pînă cînd acea voce dulce nu mi-a zis acest lucru.
- Mersi. Am îngînat eu scurt, sperînd ca să nu îmi observe tremurul din voce. După care m-am întors și am dat să deschid portiera, însă am fost trasă de mînă cu fața la el. După cîteva clipe de examinare mi-a zis.
- Ai grijă ce faci. Și nu mai da de atîtea belele. Și după ce ieși din mașină și ajungi în camera ta, să nu plîngi.
- Pentru să plîng? Am dorit să întreb cu o voce veselă și fericită. Însă încercarea mea a eșuat atunci cînd în loc de o voce convingătoare s-a auzit doar niște silabe joase.
- Nu încerca să mă minți. Dacă vei avea nevoie cîndva de ajutor sau de un umăr pe care să plîngi, sunămă la orișice oră, pentru tine mereu voi fi liber. Mi-a zis el, întinzîndu-mi numărul său de telefon. După care am ieșit din mașină, îndreptîndu-mă spre casă.
Odată ce am ajuns acasă. Am fugit deodată pe scări în sus la etaj. Ca o adevărată nesimțită, nici măcar nu i-am zis Annei un bună m-am întors.
Anna sau Anni cum îi mai zic eu, e mîna dreaptă a mamei, e cea care a ajutat-o să mă crească pe mine și pe fratele meu. E cea care face cele mai bune bucate din lume. Și e cea care demulte ori îmi dădea cele mai bune sfaturi. E o femeie de peste 50 de ani, care are grijă de casă.
Odată ajunsă în camera mea. Am intrat în baie. Mi-am lăsat corpul să alunece în cada cu apă ferbinte și spumoasă care îmi relaxa fiecare părticică din piele. Iar ochii au permis ca șiroaie de lacrimi reci și amare să curgă pe chipul meu trist. Gîndurile încă îmi erau la tot ceea ce se întîmplase astăzi și la Jeison. Nuștiu de ce, dar mi-a plăcut să fiu protejată de el. M-am simțit în siguranță. M-am simțit ocrotită și m-am simțit importantă.
Cu gîndurile încă la necunoscutul care mi-a salvat pielea de atîtea ori timp de 2 ore, pleoapele mi s-au închis. Iar eu am adormit în aroma de vanilie cu ciocolată a șamponului meu.

- Povestește Jeison-
Eram în timpul unei ore la școala în care tata era principalul sponsor. O oră de fizică. Mereu am urît fizica cu toate că o știu destul de bine.
Toți elevii erau cu fețe de îngeri, fetele încercau să îmi atragă atenția iar băieții îmi trimiteau priviri urîte care dacă ar putea ucide, eram să fiu demult mort. Profesoara bine pregătită de oră. Nimic interesant. Totul era extrem de plictisitor. Pînă cînd ușa clasei s-a crăpat iar pe ea a intrat o fată brunetă care părea că nu era de la școala asta pentru că era îmbrăcată diferit. Toți erau în uniformă pe cînd ea avea pe ea o pereche de blugi care se mulau perfect de corpul ei și un maiou alb acoperit cu o cămașă în carouri albastre, care îi scotea perfect în evidență formele seducătoare.
- Domnișoara Prescott, îmi explicați vă rog și mie de ce ați întîrziat și de ce sunteți îmbrăcată astfel cînd s-a vorbit destul de clar, cu toți, că astăzi o să avem oaspeți importanți în liceu și toți elevii trebuie să se prezinte în uniforma școlară!
A zis profa, iar eu am înțeles că era din școala asta și chiar și din clasa asta. Și am mai observat uimirea de pe fața ei cînd și-a adus cel mai probabil aminte că azi era o zi specială. Era clar. Ochii ei cerșeau după încă 10 minute de somn cu toate că era fabuloasă.
După cîteva minute mai tîrziu, după o mică ceartă cu directorul și după faza cu "pe dracu" la care am rîs cu poftă. Ochii mei s-au intersectat cu ai ei, iar acum am putut să citesc doar cerșire de ajutor. Îmi doream să o ajut. Iar o singură soluție mi-a venit în capul meu ingenios. Am început să rîd doar pentru a o salva pe domnișoara somnorilă. Rîsul meu a întors toate privirile iar eu am încercat să pun cuvînt pe ceea că cu toții au speriato și să o ierte odată. Zis și făcut pentru că am reușit.
Ei bine. Aproape am reușit. Pisăloaga aia de profesoară tot dorea să se răzbune, astfel a întrebato pe frumoasa mea toată lecția. Iar eu, eu iam șoptit toate răspunsurile. Noroc că era cu o bancă înaintea mea.
Cînd s-a sunat la pauză, ea a fost prima care a părăsit încăperea fără ca măcar să aștepte să afle tema pentru acasă.
După am ieșit și noi din clasă. Am vorbit un pic cu tata. Care mi-a dat de înțeles că a auzit cînd îi șopteam răspunsurile brunetei. Și care mi-a amintit că e o adolescentă minoră și să am grijă.
Cînd mă îndreptam spre mașina mea pentru a pleca din acest infern. Am dat peste un grup de copii care se pare că urmăreau o scenă. Cînd m-am apropiat m-ai aproape am văzuto pe bruneta mea care se certa cu un băiat și se pare că acela e prietenul ei. Stop. După ceea ce i-a zis el acum ei. E clar că v-a fi în scurt timp fostul.
Am văzut cum a fugit la baie. Tot grupul s-a despărțit. Iar eu am intrat în mașină. Peste cîteva momente telefonul mi-a bîzîit, era o postare nouă pe saitul oficial al școlii. Era un video. Era momentul de mai devreme. Ce tîmpiți au putut publica asta.
Am intrat din nou în școală. Din nou în infern. M-am apropiat de ușa baiei și am auzit-o plîngînd. Am decis să o aștept afară. Avea nevoie să fie singură.
După ce a sunat la ore. Frumoasa a ieșit, îndreptîndu-se spre dulapul ei. În timp ce scotocea ceva prin el. M-am apropiat de spatele ei, iar ea cînd s-a întors a dat cu fruntea în pieptul meu.
După o mică discuție amuzantă. Am pomenit ca un tîmpit de video cela nenorocit iar ea parcă înnebunise. În doar cîteva secunde a ajuns peste fata roșcată care a publicat momentul. Cînd am ajuns eu ca să o opresc. Roșcata deja era jos și cu mîinele brunetei în părul său.
Cu greu am dezlipit-o de capul parașutei, parcă așa îi zise domnișoara Presscot. Oare cum se numește? Am luato peste umăr și am scoso afară indiferent de protestele ei.
Cînd credeam că totul a luat sfîrșit. Am dat și de un nenormal care mai apoi am aflat că era fratele ei.
Apoi am urcat-o în mașina mea și am condus-o acasă. Desigur după ce ne-am mai înțepat un pic cu ea. Timp în care i-am și aflat numele.
Tot drumul am tăcut. Doream să îi zic ceva dar știiam că doar dacă ea va încerca să zică ceva, îndată va începe a plînge. Probabil nu își dă seama. Dar își mușcă într-un mod foarte sexy și incitant buza pentru a nu plînge.
După o mică discuție în care a încercat să mă mintă că nu va plînge însă lamentabil a eșuat. Ea a coborît din mașină intrînd în casa sa.
Iar eu după ce am văzut că ușa casei i se închide. Am pornit motorul. Demarînd pe străzile aglomerate ale New Yorkului.
Acum stînd în apartamentul meu mare. Pe canapeaua mea confortabilă, gîndindumă la ea. La Emma Cristal Presscot.

*************
Într-un sfîrșit am postat un nou capitol. Sper să vă placă. Aștept părerile și voturile voastre.