-Pe Dracu-

Capitolul 47:-"Fantezii"

- Deci nu pot să cred! Emma! Nu pot să cred că ești atît de iresponsabilă și mai ales tu Jeisson! Bine ea e un copil dar tu! Vă comportați ca doi copii care nu înțeleg că de gura presei trebuie de fugit!
Țipă mama la mine și la Jeisson.
Mda...mereu am cam avut probleme cu presa. De cîte ori fugeam de acasă pentru o noapte în club, de atîtea ori presa mă vedea, publica articole, și aflau părinții mei.

A doua zi după cum am și zis ne-am pornit de la cabană și iată că acum suntem acasă la mine, unde eu cu Jeisson ascultăm predicile părinților iar Alex, Mia și Alexia stau liniștiți la etaj.
- Gata! Nu mai țipa că m-am săturat! Nimic din ce fac eu, nu e bine! Am înțeles! Am greșit dar nu e vina noastră, de ce nu înțelegi?
- Emma! Ce să înțelegem? Că fiica noastră e jucăria fiului șefului părinților tăi? Țipă și tata, iar o lacrimă mi-a căzut involuntar la auzul acelor cuvinte.
- Emma, nu am vrut să zic asta. Zice repede tata cînd realizează ce tocmai a spus.
- Dar ai zis-o. Îi zic eu cu o voce amară, și fac un pas în spate, poziționîndu-mă în spatele lui Jeisson.
- Domnule Prescott, singur ați spus, presa. Cu toții știm că presa doar scoate bîrfe, mai ales dacă e una de scandal! Și în plus. Emma nu e jucăria mea. Țin la ea mai mult de cît vă puteți imagina, și chiar dacă sunteți tatăl ei, nu vă permit să o numiți așa!

Se implică și șatenul meu, vorbind cu un calm ireal, iar părinții mei continuă să mă privească cu părere de rău, în timp ce îmi ascultă șatenul.

- Îmi pare rău că v-am dezamăgit. Așa e bine? Îmi pare rău că nu sunt fiica pe care ați fi dorit-o. Da. V-am făcut mereu probleme! Însă așa sunt eu și acum chiar nici unul din noi nu are nici-o vină! Poate că vă încurc, atunci ar fi mai bine să plec. Să nu stau în calea voastră.
- Ce tot vorbești acolo Emma? Întreabă tata nedumerit iar eu îi privesc pierdută.
- Scumpo. Ești ce avem noi mai bun. Tu și fratele tău sunteți totul pentru noi, doar că...că...
A început mama să zică, însă am continuat eu gîndul ei.
- Doar că vă stric imaginea familiei. Fiica marilor arhitecți are o relație cu fiiul șefilor părinților săi. Nu? Asta vrei să zici?
- Emma...
- Emma ce? Nu am dreptate? Recunoașteți că de asta vă este frică! Că la petrecirile voastre de dive toți vor întreba de marele scandal nu? Îmi pare rău că v-am dezamăgit, însă nu renunț la el.
- Ahh...scumpo. Bine, ai dreptate într-un fel. Nu ne-am așteptat ca el să fie fiul domnului Adisson. Cînd ne-am văzut prima dată nici nu munceam pentru ei și mai apoi nu l-am văzut niciodată.
Zice mama și vine să mă strîngă călduros în brațele sale atît de familiare.
- De unde pot eu să știu că presa nu are dreptate? Îl întreabă tata pe Jeisson cu o voce dură și plină de îndoieli.
- Nu puteți ști. Trebuie să aveți încredere. Îi răspunde Jeisson degajat după care mă i-a din brațele mamei și mă strînge la pieptul său.
- Nu ne putem împotrivi relației voastre. Mai ales că ne-ai plăcut din prima. Dar totuși ai grijă ce faci cu ea. Și relațiile intime lăsațile cînd sunteți în doi, nu cînd sunteți urmăriți de toată țara. Zice tata iar Jeisson chicotește în timp ce eu mă înroșesc.

Nu e chiar atît de natural să îți auzi tatăl cum îți vorbește pe astfel de teme.
- Tati! Zic eu înțepată iar el chicotește amuzant în timp ce eu îmi îngrop mai tare capul în pieptul lui Jeisson care avea un zîmbet larg pe față.
- Ahh...haideți copii să mîncăm ceva. Și Alex, Mia și Alexia, nu mai pîndiți prin gratiile scărilor, haideți la masă. Le zice mama, în timp ce ei se ridică încet din genunchi, adoptînd o față de nevinovați, noi cei de jos chicotim la gestul lor copilăresc.

După masa copioasă de aseară, Jeisson și Mia au plecat pe la casele lor. Iar noi restul am ajutat la strîngerea tăcîmurilor după care eu am fugit în camera mea, unde am vorbit ceva timp prin mesaje cu Jeisson ca mai apoi să mă cufund în visele nocturne care ar trebui să mă pregătească moral pentru viitor.