-Pe Dracu-

Capitolul 23 -: "Speranța mea, a murit".

- Mergem? Mă întreabă el încet, după încă vreo jumătate de oră în care am stat și am privit cerul înstelat, clătinîndu-ne încet, încet în leagăn.
Acum întunericul a pus stăpînire pe întreg New-York-ul. Iar stelele și luna formează o atmosferă romantică și caldă, indiferent de vîntul care adie acum mai puternic.
- Desigur. Zic eu, ridicîndu-mi capul din scobitura gîtului său, unde îmi era așa de cald și bine.
Ne ridicăm din leagănul în care m-am simțit atît de liniștită datorită brațelor lui puternice și protectoare ce mă țineau stîns și protector emanînd căldura și simțindui dragostea.
Pentru prima dată simt că mă iubește. Că ține la mine cu adevărat.
Pornim din loc cu pași mici, Jeisson ținîndu-mă posesiv de mînă. E atît de drăguț.
- Mergem pe jos sau chem un taxi, iubito?
- Mai zi odată. Îi cer eu, iar el se încruntă.
- Mergem pe jos sau chem un taxi? Repetă el, zîmbindu-mi dulce, iar eu îmi dau ochii peste cap.
- Nu asta. Mă smiorcăi eu, iar el îmi dă un scurt sărut pe nas și îmi zice:
- Iubito! Iubito! Iubito! Te iubesc iubito! Țipă el acum mai tare, și mă ridică în brațe, învîrtindu-se cu mine de vreo cîteva ori.
- Și eu te iubesc, iubitule. Zic eu mai mult pentru mine, însă sunt sigură că m-a auzit, fiindcă un zîmbet ștrengar i-a apărut pe buzele care m-au acapărat într-un sărut plin de pasiune, gingășie, posesivitate și sălbăticie.
În timpul sărutului simt niște picături reci pe pielea mea.
Plouă? Din nou?
- Hai să mergem cu un taxi, dacă nu vrei să răcești. Îmi zice el, și oprește un taxi cu mîna.
Urcăm în mașina unde e foarte cald, și după ce Jeisson îi dă adresa pornim.
A fost o zi grea, plină cu întîmplări, însă și al dracui de perfectă.
Chiar și ploaia care ne-a rupt sărutul, e perfectă.
Și știți de ce? Ploaia a devenit pentru noi ceva unic și deosebit, e ca un martor al iubirii noastre la fel ca și acel loc din parc.
Primul nostru sărut a fost în parc și am început să ne întîlnim tot din parc, în acea seară în care ploaia curgea ca nebuna din cer. Iar astăzi, astăzi am avut parte de cea mai frumoasă declarație de dragoste, care a avut loc tot în acel loc din parc și tot pe ploaie.
Gîndindu-mă la acele momente frumoase, m-a luat somnul și am adormit în mașină, cuibărită în brațele călduroase ale lui Jeisson.

Povestește Jeosson:-
A fost o zi grea dar și una perfectă. Cu toate că simțeam cum mi se oprește sîngele în vene de gelozie, pînă la urmă am reușit să petrec o seară superbă cu bruneta mea.
Demult nu am mai mers pe jos, ținîndu-mă cu o fată de mînă. Tocmai din adolescență. Nu că acum sunt bătrîn, dar oricum. Defapt nici nu cred că am mers vreodată cu vreo fată de mînă, eu doar le-o trăgeam după care nu mă mai interesa nimic despre ele.
Cu Emma e altfel, totul e diferit. Cu ea pentru prima dată fac lucruri noi.
- Am ajuns domnule. Zice taximetrist-ul, trezindu-mă din gîndurile mele. Mă întorc să-i zic Emmei ca să coboare, însă se pare că a adormit.
- Pui, dormi? O întreb eu, iar ea doar mîrîie ceva în semn că da.
Achit șoferului pentru că ne-a adus. După care ocolesc mașina repede pentru că afară ploua chiar în serios foarte tare și deschid portiera de pe partea Emmei, și o i-au atent în brațe stil mireasă ca să nu o trezesc.
E atît de dulce cînd doarme. O ador. Bine eu o ador mereu.
Urc scările încet dar în același timp repede pentru a nu ne uda ploaia și intru în clădirea imensă unde se și află apartamentul meu. Da. Ar fi trebuit probabil să o duc acasă, dar la dracu, nu-i mare tragedie dacă doarme la mine, în plus eu la ea am dormit. Și nu s-a întîmplat nimic.
Odată intrat în clădire, mă îndrept cu ea în brațe spre recepție pentru a-mi lua cheia de la apartament, unde tot acea femeie mă întîmpină cu un zîmbet cald.
- Bună seara. Cheia mea vă rog. Îi zic eu în șoaptă pentru a nu trezi îngerul care doarme la mine în brațe. Deși m-ai bine ia-ș fi zis bună miezul nopții, sau bună dimineața fiindcă e aproape 1 noaptea.
- Bună seara.Desigur. Poftim. Îmi zice femeia tot în șoaptă, zîmbindu-mi cald.
Îi i-au cheile din mîini și pornesc spre scări.
Da. Spre scări. Știu că doarme și probabil nu o să știe că am dus-o cu ascensorul, dar pe dracu, poate să se trezească. Așa că prefer să o duc pe scări.
- Domnule! De ce nu luați ascensorul? Aveți 20 de etaje pînă la apartament. Mă întreabă tot acea femeie, nedumerită.
- Mai bine pe scări. Emma se simte rău în ascensor. Îi răspund scurt femeiei și pornesc pe scări.
Ajung în 5 minute. Și mă mir chiar și eu. Cînd am coborît ne-a luat jumătate de oră. Și normal, bruneta mea are o încălțăminte că-ți rupi gîtul.
E atît de ușoară. Nu-i de mirare, e și slabă. Ar trebui să mănînce mai bine dacă nu vrea să se îmbolnăvească.
O rezem ușor de un perete pentru a putea deachide ușa, iar ea își deschide ușor ochii somnoroși.
- Am ajuns? Mă întreabă ea încet.
Îi zîmbesc cald și îi zic.
- Dormi micuțo. Deja am intrat și în apartament. Îi zic eu cînd închid din urma mea ușa, luînd-o înapoi în brațe, iar ea se uită nedumerită la mine.
- Mai cărat de la mașină, 20 de etaje pînă în apartament? Mă întreabă ea, înconjurîndu-mi talia cu picioarele ei micuți. La naiba, puteam să o scăp. La urma urmei eu o ține-am stil mireasă, cum dracu s-a întors atît de repede cu fața la mine? Nu că nu-mi place. Continu-i să merg prin apartament, ajugînd la baza scărilor pentru a o duce la etaj.
Cînd deodată un trăsnet și o lumină puternică străbate camera, iar bruneta mea mă strînge brusc de gît, ghemuindu-se la pieptul meu.
- Gata. Calm. Doar plouă. Îi zic eu încet, privind-o prin întunericul camerei, unica sursă de lumină fiind cea ce vine de la trăsnet.
Îi simt buzele moi cum mă sărută temător pe buze, și scap un geamăt, adîncind sărutul. Fata asta știe ce-mi face? Face special? Sau ea chiar nu își dă seamă că mă excită prin orișice gest de-al ei?
Încep să urc scările, fixîndu-mi o mînă sub fundul ei al naibii de sexy pentru a o ține, iar cu cealaltă îi țin capul mai aproape de al meu cu toate că și ea mă ține suficient de aproape cu ambele ei mînuți micuți care se joacă în părul meu. Gest care la fel mă înnebunește.
Merg acum mai repede, în timp ce ne sărutăm animalic. Am mușcato de vreo 4 ori de buză pînă i-a dat sîngele, și se pare că i-am scos latura ei animalică un pic la suprafață pentru că o simt pentru cîteva clipe cum se depărtează de buzele mele, coborînd cu mici săruturi înfometate pe maxilar, ajugînd la gîtul meu, pe care îl mușcă puternic și îl lasă, revenind la buzele mele.
Clar. A vrut să se răzbune pentru că am mușcato de buză. Și la naiba i-a reușit. Pentru că pedeapsa ei doar m-a provocat mai tare. Iar acum simt că o vreau cu mult mai mult decît pînă acum.
Asta chiar e o pedeapsă. Să o vrei și să nu o poți face a ta.
Continui să o sărut cînd o trîntesc într-un perete de pe hol, dezbrăcîndu-i geaca și lăsînd-o să cadă jos la picioarele noastre. Îmi reiau drumul deschizînd ușa de la cameră, și o trîntesc puternic în urma noastră, după care o împing și pe Emma în ușă cu putere însă în același timp atent ca să nu se lovească. O sărut mai sălbatic și cobor cu săruturi pe maxilarul ei, iar mai apoi pe gît, lingînd, mușcînd și sărutînd orice părticică de piele dezgolită pînă cînd ajung la dunga bluzei ei, pe care i-o trag peste cap cît ai clipi, năpustindu-mă din nou peste buzele ei.
O întorc brusc și merg cu ea spre dormitor, aruncînd-o în el, în timp ce eu scap de tricou. Și îi studiez corpul. Mamă, ce forme are!
La dracu Jeisson! Opreștete! Îmi țip singur mie în gînd. Știu că trebuie să mă opresc dar nu pot. Și se pare că și Emma nu prea vrea să mă opresc. Pentru că pe lîngă frica de ce va urma, citesc în ochii ei și dorința. Știu că mă vrea la fel de mult ca și mine. Dar nu recunoaște asta. La naiba cu orgoliul ăsta feminim.
Mă năpustesc asupra ei și îi dau un mic sărut pe buze, după care încep să cobor cu săruturi puternice pe maxilarul ei, după care cobor pe gît, claviculă, și în sfîrșit ajung la sutienul ei alb din dantelă. Sar cu buzele peste el, și încep să-i tachinez pielea de jos. Ajung la buric și mușc alături de el puternic, scoțind un geamăt de la bruneta mea. Toate astea făcîndu-le, ținîndui mîinele în sus, cu ajutorul mîinei mele.
Bruneta mea. Ce bine sună.
Ajung la baza pantalonilor, și o apuc puternic de coapsă îndoindu-i un picior, deschizîndui ușor fermoara de la încălțăminte, scăpînd mai întîi de cizma stîngă, și după de cea dreaptă. Îi apuc cu o mînă baza colanților, trăgîndui în jos pe picioarele ei perfecte. După care îi arunc pe undeva prin cameră și mă întorc asupra buzelor ei deja umflate, însă nu încetez să le tachinez.
Mîinele ei se mișcă pe spatele meu, trasînd dulgi apăsate cu unghiile care o să lase un semn bun cred eu. Și iată încă un gest care mă excită. Își duce mîinele spre baza pantalonilor de la spate, însă nu îndrăznește să își bage mîinele pe sub ei.
Poate ar fi mai bine să mă opresc? I-am promis că o să aștept pînă cînd va fi pregătită, și eu ce fac?
- Îmi pare rău. Îi șoptesc eu peste buze, iar ea își lasă ochii în jos.
- Mie îmi pare rău. Îmi zice ea și o lacrimă îi alunecă pe obraz.
- Ție? Pentru? Emma! E vina mea. Eu am promis să aștept și acum exact asta nu o fac. Și nu plînge. Te implor. Îi zic eu, ștergîndu-i cu dosul palmei lacrimile, ce au început să roiască ca albinele împrejurul mierei pe obrajii ei.
După care mă ridic de pe pat și mă îndrept spre dulapul meu de unde scot un tricou.
- Îl îmbraci? Sau preferi să rămîi așa, în lengerie? O întreb eu pervers.
- Îl îmbrac. Îmi zice ea iar eu zîmbesc dulce.
- De ce mă așteptam la acest răspuns? O întreb eu, punîndu-mă în pat, în timp ce ea mi-a luat tricoul din mîini și a dispărut în baie.
Bun. Și eu acum ce fac pînă ea iese de la duș.
Mă duc și eu la duș.
Nu vă gîndiți la prostii. Mai am un duș în apartament. Pentru că oricît de mult nu mi-aș dori să fac baie cu Emma, ea, nu o să-mi piermită.
- Pot să fac și eu duș cu tine? Strig eu cu un pic de speranță în voce. Pentru că doar se zice că speranța moare ultima.
- Nuu! Țipă ea de după ușă. Și iată cum speranța mea a murit.

*******
Bună dragii mei. Iată după o săptămînă postez și eu un capitol. Sper că v-a plăcut.
Îmi cer scuze pentru greșelile gramaticale.
Pup. :*