-Pe Dracu-

Capitolul 36:- "Solidaritate masculină"

Alex fuge spre ușă și cînd o deschide o voce de femeie îmi zgîrîie urechile.

- Alex! Doamne ce dor mi-a fost de tine! Unde e Emma? Întreabă femeia și îl înconjoară pe Alex și cînd într-un sfîrșit văd cine este mai nu cad jos de uimire, dar și de fericire.
- Alexia?! Țip eu ca întrebare, nu-mi vine să cred, a trecut mai bine de 3 ani de cînd nu am mai văzut-o, iar de vorbit, vorbeam foarte rar, o dată la 2-3 luni.
Alexia e mai mare decît mine cu vreo 3 ani și un pic. Avînd 20 de ani la moment. Și e fiica unchiului meu, fratelui tatălui meu.
Ne împacam foarte bine cînd era la aceeași școală cu mine, chiar și după ce ea a finisat ieșeam dese ori împreună.
Multe amintiri feumoase ne leagă, însă și neplăcute. Amintiri ce țin de trecutul meu cu care nu sunt deloc mîndră. Însă mă bucur că am putut să uit ce a fost, sau mai bine zis că trăiesc împăcată cu trecutul.
- Uff...ce dor mi-a fost de tine Emma Cristal Prescott! Îmi zice ea strîngîndu-mă strîns în brațe.
Însă gîndurile s-au întors înapoi atunci cînd mi-a zis pe numele meu întreg. Jeisson. Doar el îmi zicea așa cînd făceam cîte vreo trăsnaie.
- Și mie. Îi zic eu strîngîndo strîns în brațe pînă cînd o las fără respirație.
Cu toate că e cu un cap mai înaltă ca mine. Aveam nevoie de îmbrățișarea de ei.

Toată noaptea am stat și am povestit. Eu, Alex, Mia și Alexia. Înspre dimineață am decis să ne punem la somn.
Mia doarme în camera lui Alex, lucru care nu mă miră. Iar Alexia a hotărît să doarmă cu mine. I-am propus o cameră de oaspeți dar a zis că vrea să mai bîrfim un pic.

După o altă jumătate de oră, în care mi-am făcut un duș scurt m-am îmbracat în niște haine mai comode, m-am trîntit în pat lîngă verșoara mea iubită.
- Și? Scuipă tot! Îmi zice ea iar eu oftez.
- Ce să scuip? Nu am pus nimic în gură! O fac eu pe nevinovata iar ea oftează.
- Nu te fă într-o ureche! Ce ai pățit? Nu am mai vorbit de mult cu tine însă simt că ceva nu e în regulă. Toată seara ai vorbit și ai zîmbit fals. Care-i faza?
- Jeisson Adisson. Îi zic eu încet după care i-am povestit toată istoria.
La sfîrșit ne-am cuprins strîns așa cum făceam în copilărie și mai tîrziu am adormit.

A doua zi dimineață am pornit cu toții la drum. Îmbarcîndu-ne în mai multe mașini. Eu, Mia, Alexia și Alex în mașina lui Alex. David cu Mark au decis să meargă doar cu o singură mașina aceasta fiind a lui Mark, însă după cîte am aflat nu merg singuri, David a mai luat o fată cică o prietenă. Aha. Paremise că nu o să ne ajungă camere. Se numește Dana și chiar e drăguță. La sigur ne vom înțelege bine. Iar Oana a mers cu Max. Nu mă mir dacă o să rămînă în urmă din cauza unei opriri la vreun hotel, la cît de nebuni sunt.
Drumul a durat vreo 4 ore deloc plictisitoare. Roșcata ne-a povestit atîtea despre viața ei din Spania, încît a început să mă doară burta de la atîta rîs. Da, Alexia e roșcată. A fost brunetă înainte, însă îi stă bine și cu această culoare.
Cînd am coborît din mașină, aerul rece mi-a izbit fața. Totul era acoperit de zăpada ce forma o traistie albă lucitoare.
- Mamă ce frumos e aici! Țipă Dana și cu toții rîdem.
Chiar e frumos. Însă ceva totuși nu ajunge. Poate lipsește el? Nu poate, la sigur.
Mie dor de el. Îmi zic eu în timp ce intru în cabana unde e atît de cald și bine.
Atmosfera de aici chiar e foarte plăcută și primitoare. Totul e amenajat cu decoruri specifice anotimpului și sărbătorii.
În mijloc se află o măsuță de sticlă și cu multe fotolii și canapele albe și moi, restul decorului fiind din lemn.
Un brad mare și mai înalt decît mine luminează în toate culorile și îți încîntă inima.
După am terminat de admirat totul, am împărțit camerile și ne-am urcat la etaj.
David cu Dana și-au luat o cameră aparte lucru pe care la făcut și Alex cu Mia și Oana cu Max. Mark a hotărît să steie singur și eu cu Alexia. Normal că cu ea, cu cine altcineva o să vorbesc și o să bîrfesc lumea din jur?