-Pe Dracu-

Capitolul 9:- " Îl iubesc"

- De ce mergem să luăm masa atît de departe? Îl întreb eu cînd văd că mergem deja de vreo 20 minute și mașina încă nu a încetenit.
- Pentru că te duc într-un loc unde se pregătește cea mai delicioasă mîncare?
Peste încă vreo 5 minute de condus. Mașina lui oprește în fața la niște porți înalte de fier, care deîndată se deschid automat, și mașina merge mai departe, parcînd în fața unei case mari și frumoase. Cînd coborîm jos din mașină, observ ce frumusețe de grădină are casa, și cît e de imensă.
- Unde suntem? Îi întreb eu, privindu-l în ochi.
- La mine acasă. Defapt vin mai rar aici. Pentru că stau la apartamentul care e mai aproape de firmă. Dar aici îmi place mai mult.
- Și de ce mai adus aici?
- Ca să guști și tu din delicatețele preparate de Ioana. Îmi zice el în timp ce îmi deschide ușa și intrăm într-o sufragerie mare. Și aranjată cu mult gust.
- Ioana? E una din iubitele tale? Îi zic eu cu un pic de răutate în glas.
- Poftim? Mă întreabă el, enervîndumă la culme cu zîmbetul ăla a lui de nuștiu nimic.
- Adică e una din fostele tale. E una blondă cu părul lung. Înaltă și slabă. Îmbrăcată în cele mai scumpe și mai delicate haine. Mereu aranjată.
Vreau să mai continui. Însă sunt întreruptă de o voce caldă, de doamnă.
- Lucrează la familia lui de aproape 30 ani. Acum are în jur de vreo 55. Are  părul negru și mereu strîns, e josuță și deloc slabă. Hainele nu sunt scumpe, dar mereu aranjate. Aud o voce din urma mea. Și cînd mă întorc văd o femeie, indentică după cum am auzit caracterizarea, care continuă. - Așa că nu e cazul să fii geloasă, drăguță domnișoară!
- Ea e Ioana! Îmi zice Jeison. Abia abținîndu-se din rîs.
- Bună ziua. Zic eu zîmbind. Și prinzînd din nou culoarea în obraji. În timp ce îmi vine să îl omor pe ideal.
- Îmi pare rău pentru situația de mai înainte. Zic eu încet.
- Nici o problemă. Îmi zice femeia din nou cu aceiași voce caldă și blîndă. În timp ce Jeison continue să rîdă de mine. Profitînd că era un pic mai în spatele meu. Îi trag un cot în stomac ca să înceteze. Gest după care Ioana ne privea amuzată. Iar Jeison a exclamat cu o voce asurzitoare, dar la fel de glumeață.
- Asta pentru ce a fost?
- Ca să fie.
După ce își dă ochii peste cap, ca un copil de grădiniță. Suntem anunțați de Ioana că masa e pregătită. Iar ea are treabă și că va pleca. La sigur Jeison i-a găsit treabă.
După ce luăm prînzul care era foarte delicios. Format din carne cu cartofi copți la cuptor. Stăm la aceeași masă gustînd din fermecatul tort de ciocolată a Ioanei. Așa că acum hotărăsc să îi zic lui ideal de club. Aș vrea să meargă cu mine. Dar nu cred că o să fie de acord. Dar poate dacă încerc o să accepte? Dar dacă o să se enerveze?
- Jeison? Zic eu încet parcă cu teamă.
- Da? Întreabă el, încurajîndu-mă să continui.
- Mmm, diseară plec la un club. 
- Nu. Zice el din nou cu acea voce autoritoare.
- Adică nu? Nu îmi cer voie. Te anunț.
- Vreai să zici că diseară, tu vei fi într-un club, unde sunt și o grămadă de băieți în călduri care o să se tot uite după fundul tău. Iar eu ar fi trebuit să fiu de acord cu asta? Pe dracu! Nui de ajuns că m-am abținut astăzi să nu te duc înapoi să te schimbi de rochia aia, extra-scurtă, dar ca să pui cap la toate acestea mai vreai să mergi diseară și într-un club?! Zice el cu un ton ridicat aproape să țipe la mine.
- Pe dracu! Nu mai țipa la mine. Și știi ce. M-am abținut pînă acuma cît de mult am putut. Dar gata. Nu mai pot. Încetează să poruncești la orișice pas! M-am săturat să te ascult. Știi ce, cred că nimic între noi nu o să mai poată exista. La revedere domnule Jeison Adisson.
Îi zic eu aceste cuvinte cu mii de lacrimi în loc. După care mă ridic și plec. Cu cît înaintez mai înainte cu atît inima mă doare mai tare. Nu vreau ca totul să se termine aici. Vreau să fiu cu el. Dar m-am săturat să mă comande. Cînd ies din casă îl aud cum m-a strigat odată, iar apoi s-a auzit un zgomot asemănător cu spargerea veselei.
   Alerg pînă la acele porți imense de fier, și merg pe jos pînă la o autostradă de unde i-au un taxi. Machiajul cel mai probabil a curs pe față. Iar eu arăt ca naiba. Însă nu îmi pasă. Și îi sunt chiar foarte recunoscătoare taxistu-lui că nu a zis nimic.
   Peste vreo 30 de minute ajung acasă. Și urc direct la etaj. Indiferent de întrebarea lui Alex și a Miei care a fost pusă la unison, și care se aflau jos la parter.
- Ce s-a întîmplat?!
  Îi aud, însă nu le răspund. Doare atît de mult. Încît nu aș putea fi în stare să scot măcar un cuvînt fără ca să izbucnesc într-un plîns mai puternic. Intru în camera mea. Trîntesc ușa. Și îmi las corpul să cadă pe podeaua rece din camera mea. Plîng cu lacrimi amare. Pînă cînd simt că ușa camerei se deschide în spatele meu. Mă dau la o parte și urc pe pat. E Mia cu Alex. Mia vine și mă cuprinde strîns la pieptul ei. Cum doar ea poate. Iar Alex mă întreabă cu o voce joasă încercînd să ascundă în ea nervii.
- Ce ți-a făcut?
- Nimik. Zic eu scurt. După care continui:
- Să ne pregătim pentru club. Zic eu încet dar sigur pe mine, ștergîndu-mi lacrimile cu dosul palmei.
- Ești sigură? Întreabă Alex.
- Da! Îi zic eu răutăcios.
  Alex iese din cameră. Iar eu cu Mia începem să ne pregătim. Mia, s-a dus în camera de oaspeți ca să-și îmbrace rochia. Iar eu mă duc la baie și îmi fac o baie fierbinde, încercînd să mă relaxez cît de mult pot. Chiar dacă lacrimile continuau să curgă șiroaie pe fața mea.
  Nu sunt deloc într-o stare bună ca să ies. Dar nu o să îi dau acea satisfacție de a sta singură acasă, și a plînge cu capul în piernă de dragul lui.
  Ies din baie. Și mă apropii de dulapul meu. Caut cu ce să mă îmbrac. Și hotărăsc pînă la urmă să îmi i-au o rochie roșie bine mulată pe corp care îmi era cu o palmă pînă sub fund. Părul mi-l las desprins și îl ondulez la capete. Îmi pun niște accesorii negre. Și îmi pun în picioare o pereche înaltă de pantofi roșii. Îmi fac un machiaj pronunțat dar nu vulgar. Și ies din cameră luîndu-mi o gentuță neagră în formă de plic și punînd în ea telefonul și banii. Desigur că înainte să ies. Mi-am pus și un zîmbet fals pe față.
  Cînd ajung jos îl văd pe Alex într-o pereche de blugi negre și cu un maiou larg pe el. Arăta foarte bine. Iar mirosul său de parfum mă îmbăta. Mia la fel arăta superb. Avea pe ea o fustă neagră scurtă și mulată. Și niște tocuri tot negre dar nu prea înalte.
Însă nu asta a fost ceea ce mi-a atras atenția. Da, amîndoi arătau fantastic. Dar tot ei doi, stăteau jos și să sărutau. Nu pot să cred.
- Deranjez? Întreb eu. Iar ei se desprind ambii din sărut. Privindu-mă de parcă aș fi o fantomă.
- Nu! Mergem? Zice Mia și iese din casă.
- Fratelo? N-ai uitat nimic să-mi zici?
- Sis? Mereu trebu tu să deranjezi? Mă tachinează el. Iar apoi ieșim și noi. Încuind casa din urma noastră.
  Stau pe bancheta din urmă a mașinii. În timp ce Mia stă în față lîngă Alex. Tot drumul am tăcut. Deși îmi era greu să nu încep să-i tachinez.
Gîndul cu Jeison continua să persiste în mintea mea, și să mă înțepe în inimă. Însă trebuia să fiu puternică. Tor ce vreau acum e să mă îmbăt ca să uit.
Cînd ajungem, ne întîlnim și cu ceilalți în fața clubului.
- Waw! Chiar ți-a dat ăla? Mă întreabă Max. Iar eu îi arunc o privire plină de venin. Îmi dau seama că prin ăla. Se referea la Jeison.
  Intrăm cu toții și ne așezăm la o masă mai mare din mijlocul localului.
Alex s-a dus să ieie ceva de băut. Iar restul să danseze.  Am rămas la masa imensă doar eu și cu Mia, care încearcă să îmi zică ceva.
- Emm?
- Mia, nu trebuie să îmi explici nimic.
- Ba da. Eu, eu nu știu cum s-a întîmplat, dar, vrea să continue însă o întrerup.
- Ții la el? O întreb eu. Iar ea îmi răspunde fară ca să mai steie mult pe gînduri.
- Da!
- Atunci nu am nevoie de nimic altceva. Să vă ție!
- Mersi.
Astea fiind spuse. Ambele ne cuprindem strîns cum obișnuiam de obicei.
- Sis? Mă faci gelos! Zice Alex care se apropia cu băuturile de noi.
Zîmbim cu toții. Iar Mia mă întreabă încet.
- Ce s-a întîmplat. De ce plîngeai azi?
Știu că e prietena mea, și merită o explicație. Și chiar și eu simt nevoia de ai povesti cuiva. Dar înainte de asta am nevoie de un pic de curaj. Iau un cocteil cu alcool din cele pe care le-adus Alex și îl trag pe gît. Simt cum lichidul coboară pe gît. Și cum mă arde pe interior.
- Sis? Ce faci? Mă întreabă Alex. Care știa că de cîte ori ieșiam undeva. Niciodată nu beiam alcool.
- Taci. Îi zic scurt după care continui. - Am fost cu Jeison să luăm masa la el. Totul era bine pînă cînd i-am zis de club. Încep eu să le povestesc. Și deși sunt abia la început simt cum lacrimile se adună din nou în ochii mei. Iar nevoia de a bea ceva pune iarăși stăpînire pe mine. Mai i-au un cocteil de pe masă și îl dau pe tot peste cap. - A fost împotrivă. A zis că nu. I-am zis că nu-mi cer voie, ci doar îl anunț. Atunci a început să țipe că nu vrea să se holbeze alți băieți la fundul meu. I-am zis și eu la rîndul meu că m-am săturat să îmi tot zică ce să fac. Și am plecat.
- Și atît? Întreabă Mia.
- Nu! Zic eu lăsînd frîu liber lacrimilor. Și am m-ai tras un cocteil pe gît. - I-am zis la revedere, și că nimic nu mai poate fi între noi. Și apoi am plecat. Asta înseamnă că ne-am despărțit.
- Gata. Îmi zice Alex. Luîndumă strîns în brațe. Ții la el? Mă întreabă Alex, iar eu îi răspund fără să mă mai gîndesc.
- Nu! Țin la el e puțin spus.
-El știe asta? Iai zis că ții la el? Mă întreabă Mia.
- Nu. Nu i-am zis. Spun eu și mă desprind de Alex, după care continui. - Pentru că nu vreau să îl mint. Pe dracu, eu nu țin la el.În doar cîteva zile a intrat în inima mea atît de mult. Cum nimeni nu a putut să o facă timp de 17 ani. Îl iubesc. Zic ultimele cuvinte plîngînd mai tare la pieptul tare și primitor a fratelui meu de care m-am lipit din nou. Și care mă strîngea puternic.
- De ce nu-i zici asta? De ce nu-i zici că îl iubești? Mă întreabă Mia.
- Și dacă el nu simte asta? La dracu Mia are 23 de ani. Pentru lui una de 17?
- Poate pentru că și tu i-ai intrat în inimă? Și eu te iubesc Emma Prescott! Aud o voce atît de cunoscută în spatele meu. Iar cînd mă întorc văd că chiar e el. În fața mea stă chiar Jeison Adisson.

                          ***********
Gata dragii mei și cu acest capitol. Vă rog mult să lăsați cîte o părere, chiar am nevoie de ea.