-Pe Dracu-

Capitolul 25:- " Ori mai sus, ori mai jos"

Într-un sfîrșit orele s-au finisat. Bine. Nu m-am dus la ultima oră, dar nu aveam forța necesară. Și încă Mia, mă bătea la cap. Așa că acum stau cu Mia la o măsuță din moll și bem cîte o ciocolată caldă.
Liniștea se așterne între noi, iar eu nuștiu cu ce aș putea începe discuția.
- Emma! Suntem aici de 30 de minute și nu scoți nici-un cuvînt. Ce s-a întîmplat? Mă sperii!
- Nu vreau să te sperii. Nu s-a întîmplat nimic, pînă cînd. Zic eu iar ea se încruntă la ultemele cuvinte.
- Scuipă tot! Îmi zice ea serioasă.
La dracu Emma! Ce naiba se întîmplă cu tine? Pînă acum vorbeai direct despre așa lucruri cu toți. Iar acum nici nu poți rosti acel cuvînt? Hai! Adunăte! Curaj.
- Aseară mai nu m-am culcat cu Jeisson. Îi zic eu încet cu capul în jos, dar repede.
- Cee? Stai așa? Voi încă nu ați făcut nimic? Mă întreabă ea, încurcată.
- Nu. Îi zic scurt.
- Așa. Și care îi faza? Mă întreabă ea calm. Știu că în altă situație am rîde amîndouă, dar acum e diferit.
- Îmi e teamă.
- Teamă? De ce?
- Dacă...dacă...adică...Jeisson e mai mare, e experimentat la acest capitol, în fiecare seară avea companii noi, și erau fete cu practică nu o virgină ca mine. Îi zic eu, și bufnesc în plîns.
- Emma! Dar e normal la vîrsta ta. De unde vin ideile astea? Mă întreabă ea vizibil îngrijorată.
- Mia. Nuștiu ce simte pentru mine. Simt că are nevoie de mai mult, aseară cu greu s-a abținuit. Și știi ce mă îngrozește cel mai mult? El a oprit tot. Nu eu. Adică sunt convinsă că dacă el tăcea, eu nu era să opresc nimic. Îi zic acum repede tot, iar ea îmi zîmbește scurt.
- Emma!? Adică nu erai să îl oprești? Mă întreabă ea cu un rînjet pervers pe față, care mă face și pe mine să zîmbesc sec.
- Adică...adică în acel moment nu mai gîndeam, toate mișcările îmi amorțise, îmi plăcea să-i simt mîinele plimbînduse pe întreg corpul meu, îmi plăcea să îi simt săruturile sale fierbinți și animalice, îmi plăcea să mă dezbrace sălbatic, îmi plăcea să îi zgîrîi spatele cu unghiile, să îi stric părul perfect, să îi simt pielea încinsă sub atingerea mea, îmi plăcea tot! Îi zic eu cu un zîmbet pe buze, care a apărut în timp ce povesteam.
- Îl iubești? Mă întreabă ea.
- Da. Zic lăsîndu-mi capul în jos.
- Hei? De ce ai lăsat capul în jos?
- Dacă el nu simte asta. Dacă tot ce vrea de la mine e doar ceea ca să mă aibă în patul lui? O întreb eu, iar ea face ochii cît cepele.
- Tu asta crezi despre mine Emma Cristal Presscot? O voce groasă îmi strigă în ureche și cînd mă întorc dau de doi ochi albastri ce fulgerau de furie, supărare, dezamăgire. Și de fratele meu.
- Ce cautați aici? Îi întreb eu, iar Jeisson se enervează mai tare, asta dacă e posibil. Niciodată nu mi-a zis numele complet. Nici nu știam că îl știe.
- Sis. Sory. Nu am știu că chiar așa de importante poate fi o discuție între fete. Îmi zice Alex, și știu că nu a făcut-o intenționat.
- Nu asta contează Emma! Vorbim în patru ochi. Să mergem. E tot ce zice Jeisson, după ce încearcă să își păstreze calmul, și mă ea de mînă, trăgîndu-mă după el la mașină cu o viteză nebună.

Povestește Jeisson:-

Ufff....Ce noroc am, tata se duce la ședință. Asta înseamnă că mă pot duce la șatena mea. Dimineață mi-a zis că vrea să vorbim. Și sper că nu e ceva grav.
Ajung la școală. Și acum ar trebui să se termine ultima oră.
Văd cum iese fratele ei din școală și mă duc spre el.
- Hei, știi cumva unde e Emma? Îl întreb eu vesel, după ce dau mîna cu el.
- Uff...iubițica ta mi-a luat iubițica mea la moll. Cică vreau să steie un pic ca între fete. Îmi zice Alex, iar eu oftez.
- Păi, am o ideie. Mergem și le luăm. Îi zic eu, iar el rînjește.
- Să știi că pe zi ce trece te faci mai de treabă. Îmi zice el, iar eu rîd.
Ne urcăm fiecare în mașina sa. Și pornim spre fete.
Cînd ajungem, intrăm în moll, și pornim ambii cu căutatul. Deodată ochii îmi fug spre o măsuță de sticlă la care stăte-au 2 fete. Ele sunt.
Îi zic și lui Alex asta, și mergem către ele.
Suntem în spatele Emmei, și nici una nu ne-a observat. Clar. Sunt concentrate la discuție. Ne apropiem cu Alex mai mult. Și ambii înțepenim cînd auzim fără să vrem o parte din discuție.
- Hei? De ce ai lăsat capul în jos? O întreabă Mia, pe șatena mea.
Mhm...bună întrebare aș vrea și eu să știu ce a pățit.
Vreau să îmi deschid gura. Însă ea o face înaintea mea.
- Dacă el nu simte asta. Dacă tot ce vrea de la mine e doar ceea ca să mă aibă în patul lui? O întreabă șatena mea pe Mia, care mă își ridică ochii în sus, rămînînd surprinsă de ceea ce vede.