-Pe Dracu-

Capitolul 19:- " Cheia inimii tale?"

Ajunși la școală ne îndreptăm cu toți cei din clasă cu mine, spre ora acriturei nesuferite. Toți asta adică eu, Mia, Mark și David. Pentru că da, restul sunt din a 12. Şi au zis că nu au nevoie de ajutor.
- Mai sunt 15 minute și se finisează ora, ce sens mai are să mergem la oră? Zic eu, iar ceialți chicotesc.
- Nu erai tu aia care se plîngea că are multe absențe? Mă întreabă un pic enervat Jeison.
- Ba da. Dar mi-a cam pierit pofta de școală. Mai bine mă duc acasă. Mă smiorcăi eu.
   Și știu de ce e supărat. Cînd mi-a zis să stau cu el acasă, eu am zis că trebu să merg la școală, iar acum cînd am venit la școală vreau deja acasă.
- Tîrziu iubito. Asta ia-o ca o parte din pedeapsa ta. Mergi mai repede spre clasă. Îmi zice el cu un ton amenințător dar în același timp drăguț, după care îmi face loc să trec în fața lui, iar el îmi dă o palmă peste fund.  După care aud niște încurăjări din partea lui Mark pentru Jeison.
  La naiba, doare!
- Awww, doare! Țip eu și sper că nu ma auzit nimeni.
- Ai meritato. Îmi zice el lejer.
  Luate-ar dracu Adisson
- O parte? Îl întreb eu, iar el chichotește.
- Exact. Îmi răspunde iarăși scurt.
- Stai așa! O parte din pedeapsă? Despre ce pedeapsă naiba vorbești? Îl întreb eu, cînd eram chiar în fața ușei de la clasă.
- Ups, îmi pare rău de tine Emma. Comentează din nou Mark.
La dracu cu așa prieten.
- Cum despre ce pedeapsă vorbesc? Nu ai vrut să stai cu mine acasă și te-ai îmbrăcat ca, ca, un pic mai mult decît indecent.
- Adisson?! Nu mă compara cu curvele tale că te ia dracu! Încep să țip  acum la el în serios, însă îmi cobor un pic tonul cînd îmi dau seama că mă poate auzi cineva.
- Nu te-am comparat cu ele iubito. Și hai să închidem subiectu că ne certăm din nou.. Îmi zice el, și mă pupă scurt pe nas, după care bate scurt în ușă și intră în clasă.
- Domnul Adisson! Ce surpriză! O aud pe acritura care a zis aceste cuvinte, aș zice eu cu bucurie, însă de îndată i-a pierit zîmbetul cînd ma văzut pe mine de după spatele lui.
- Mă scuzați doamnă, doamnă profesoară. Îmi pare rău, ar fi trebuit să vă anunț mai înainte. Dar nu am reușit. Vă rog să nu le puneți absențe acestor elevi. Am avut nevoie de un mic ajutor și au fost primii care mi-au ieșit în cale.

  Poftim? Am fost primii care i-au ieşit în cale?
- Nu e nici-o problemă. Copii treceți la loc. Îmi zice acritura, iar eu mă îndrept spre prețiosul meu loc din pen-ultima bancă de la mijloc. Ultima bancă de obicei e goală.
   Însă cînd să ajung la locul meu fără a mă mai sinchisi să-i zic un "bună dimineața" acriturei, am parte de o surpriză.
  În locul meu stă un băiat brunet, destul de drăguț aș zice, însă nu îl întrece pe șatenul meu. Pe care se presupune că sunt supărată. Cum adică " au fost primii care mi-au ieșit în cale" adică îi era indiferent de cine eram. Știu că exagerez, știu că asta e doar o minciună pe care o zice doar pentru a îmi salva mie pielea. Dar la dracu trebu să inventez ceva ca să scap de pedeapsa aia a lui absurdă.
- Ăsta e locul meu! Îi zic eu brunetului din fața mea. Care de cum m-a văzut i-a făcut semn fetei ce stătea cu el în banca mea, să dispară de pe acel loc.
- Este un loc liber chiar lîngă mine. Îmi zice el aruncîndu-mi un zîmbet pervers.
- Nu nu nu! Tu nu înțelegi! Locul pe care stai tu acum, e al meu. Îi zic de data asta destul de tare.
- Ce se întîmplă? Prescott, întîrzii și faci probleme. Nu înțeleg fetițo, mai ai să te comporți ca o nesimțită? Îmi zice acritura, iar eu cu greu mă abțin din a nu-i zice vreo 2.
- Băiatul ăsta, mi-a luat locul şi tot eu sunt cea nesimţită nu?  Îi zic eu, încercînd să par calmă.
- Prescott, nu ești la grădiniță ca să te mai cerți pentru un scaun, așeazăte pe altul! Îmi zice din nou profa, acum ridicînd glasul la mine.
- Sau dacă tot insiști, poți să te așezi la mine în brațe. Apropo! Am nevoie să dobîndesc cheia de la gîtul tău pentru a putea să-ţi deschid inima? Îmi zice acel brunet cu aceeași perversitate în voce. La naiba, mi-a văzut lănţujelul. Unde dracu se uita el, pentru că precis nu la faţă!
  Se pare că și șatenul meu simte tonul linguşitor pe care mi-a vorbit. Şi mai ales a auyit la sigur ce mi-a zis mai apoi.
- Mă scuzați că intervin. Dar nu ar fi mai bine să își schimbe locul băiatul. Din cîte știu Emma stă acolo de ceva timp. Zice şatenul meu, sau mai bine zis țipă. Un lucru nu prea inteligent. Pentru că toți acum îl privesc cu gura căscată.
  Și normal. În primul rînd a început să țipe pentru un loc luîndu-mi apărarea în mijlocul unei ore. În al doilea mi-a zis Emma.  În al treilea, a zis că știe că stau acolo de mult timp. Şi în al patrulea, a reacţionat cu mult mai nervos la ultima propoziţie. Mda, asta chiar bate la ochi.
- Mmm, mă scuzați. Dar chiar nu-i corect ca să vină cineva și să-i ia locul. În special că-i fată. Adaugă el, realizînd ce tocmai a făcut.
- Acest cineva este noul coleg al domnișoarei Prescott, Dylan. Așa că băiatul nu a știut că locul e ocupat. Îi i-a acritura partea.
- Toți știu că acele 4 locuri din ultimele bănci din mijloc sunt ocupate de noi! Zice Mark, și el un pic enervat, dar în acelaşi timp demonstrînd prin voce cine aici e şeful.
  La naiba, iarăși noi facem scandal. Dar avem pentru ce. Mai stă încă o bancă liberă în față, de ce nu s-a așezat acolo? Da. Acolo e locul lui Mark şi David, da oricum. De ce locul meu???
- Bine, fie de la mine. Așeazăte răsfățato. Îmi zice acel Dylan.
STOP! Mi-a zis răsfățată? Să vadă el cei fac. Îmi duc palma la obrazul lui și îi trag una bună, după care vreau să-i zic ceva, însă sunt întreruptă de....chiar el....Jeisson.
- Răsfățat ești tu idiotule! Țipă el la el. Iar după asta se aude clopoțelul ce sună la pauză. Și profa iese din clasă, probabil nefiind interesată de cearta noastră.
- Gelos iubit păpușo? Îmi șoptește încet la ureche brunetul, după care se îndreaptă spre ieșirea din clasă.
- Luate-ar dracu Dylan!
- Mi-ai reținut numele? Asta înseamnă că te-ai interesat de mine Prescott? Îmi strigă el, și iese definitiv din clasă. Iar eu împing cu piciorul scaunul, și el cade jos.
- Emm, ești ok? Mă întreabă Mia, atunci cînd au ieșit toți din clasă, rămînî-nd doar gașca noastră.
- Da. Îi răspund eu, și privirea îmi fuge spre Jeisson, care cu greu se abține să nu zică ceva.
- Zii ce ai de zis. Numa mă enervezi așa!Îi zic eu, lui.
- Aaaa, te enervezi? Deci știi că am ceva să-ți zic? Țipă acum el la mine.
- Ce dracu e cu tine Adisson? Ești bipolar? Îți schimbi dispoziția ca curvele!