-Pe Dracu-

Capitolul 29:- "Gata de explozie"

- Jeisson? Ce-i asta? Îl întreb eu speriată. Și sunt speriată. Voi nu ați fi dacă chiar de draga dimineață niște voci se fac auzite în cabana din mijlocul padurii în care sunteți pentru prima dată? Mda. Se pare că Jeisson nu e speriat.

- La naiba. Zice el, după care depune un sărut scurt pe fruntea mea și se întinde pînă la prosop.

- Îmi explici și mie? Îl întreb nedumerită în timp ce-mi înfășor împrejurul corpului un prosop pe care mi l-a întins Jeisson.

- Simplu iubito. Un idiot mereu intervine cînd sunt ocupat. E vocea scumpului meu prieten Dylan. Zice el, iar eu chicotesc.

- I s-a făcut dor? Vezi ce prieten bun ai, își face griji. Îi zic și îl întreb rînjind, acum fiind calmă.
Calmă însă nu suficient. Privirea sa arzătoare care mă privește cu o dorință de nedescris încă nu-i permite
pielii mele să vină la culoarea normală.
- Foarte buuun. Credcă i s-a făcut. Nimeni nu poate rezista fără de mine. Dar oricum trebuie să coborîm și să amînăm pe mai tîrziu ce am început. Pentru că bag mîna în foc că în curînd o să fie la ușă. Îmi zice el supărat pentru momentul stricat, iar eu îmi dau ochii peste cap din cauza modestiei de care "a dat dovadă".

Cît timp am avut un scurt dialog, Jeisson și-a tras repede perechea de pantaloni pe picioare și-a ieșit. Lăsîndu-mă pe mine să mă schimb.
Însă încep să mă îmbrac abia atunci cînd el dispare din raza mea vizuală.
Ufff...e atît de sexy. Mai ales la abdomenul gol și un pic umed.

După ce-mi șterg corpul cu prosopul imens, îmi i-au hainele.

La DRACU cu tine ADISSON!!!

Boxerii mei sunt rupți și nu pot să nu-l înjur pe cel care i-a rupt. Ce mă fac acum?

Îmi i-au sutienul uscat pe mine și îmi îmbrac repede hainele care tot s-au uscat, și-i mulțumesc minții mele că ieri cînd m-am îmbrăcat mi-am luat blugii și nu fusta. Sunt sigură că nimeni nu o să-și deie seama că nu am lengerie sub pantaloni. Bine. Nimeni înafară de Jeisson care la sigur o să rînjească atunci cînd își va da seama.

Dar ca să fiu mai sigură că nu se vede îmi leg sacoul negru de fund, în așa mod cum poartă mai mulți. Da, timpul nu e chiar pentru mîneca mea scurtă de la maioul alb, dar în casă e cald, așa că pînă vom ieși afară, pot să-mi țin sacoul la fund.

Îmi pieptăn repede părul și-l las pe spate. După care mă încalț în cizmele mele pe care tot ieri le-am spălat odată cu hainele, și mă îndrept spre partier.

Însă atunci cînd cobor scările, mai nu mă împiedic cînd văd cine stă jos lîngă un Jeisson jumate amuzant jumate serios și lîngă Dylan.

Probabil vă sună ciudat Dylan. Dar atît pe cel mai bun prieten al lui Jeisson cît și pe baiatul care îmi făcea avansuri, îi cheamă Dylan. Ambii sunt Dylan. Și acum mă refer la Dylan, prietenul șatenului meu.

- Rahat! Murmur eu, însă sunt sigură că m-au auzit.

Povesteste Jeisson:-

- Dylan! Te omor! Fix acum trebuia să vii și tu pe capul meu? Țip eu la el în timp ce cobor scările.

- Nu doar eu. Și am tras de timp cît am putut. Zice el rînjind, și eu amurțesc cînd îl văd pe fratele Emmei și pe Mia.
La dracu. Nu mă tem de Alex. Dar asta nu înseamnă că Emma s-ar bucura să îl vadă acum. Bine că nu s-au urcat sus. Deajuns că mă vede pe mine la bustul gol, și un pic umed.

- Deci am deranjat ceva? Întreabă nervos Alex.

La DRACU! Emma mă omoară.

- Da! Tocmai stăteam și-mi ceream scuze de la nebuna de sorta care s-a supărat că am trezito de dimineață.