-Pe Dracu-

Capitolul 17:- "Copil mofturos"

- Miroasă a tort de ciocolată. Îi zic eu, iar el chicotește scurt.
- Fac cu toții tort. A fost unicul mod, de al ține pe Alex și pe Anna, mai departe de tine. Îmi zice el, iar eu rîd.
Nu pot să cred că ceialți l-au ajutat.

- Heyyy! Cine vine? Vin îndrăgostiții! Remarcă David, și toți ceialți își ațintesc privirea pe noi.
- Gata? Va-ți împăcat? Întreabă cu un zîmbet imens pe față persoana la care cel mai puțin maș fi așteptat. Alex.
- Știai? Îl întreabă Mia nedumerită.
- Iubire, nu-s prost. Cum dracu tu vrei să înveți să faci tort. Îi zice Alex. Și cu toții rîdem.
Am un frate adorabil. Straniu. Mereu cînd ieșeam cu cineva, făcea un interogatoriu dat naibii. Însă acum mă bucur că nu face la fel și cu șatenul meu.
Al meu. Sună atît de bine.
- Dar ce ați făcut voi atîta în cameră, e cam mult 5 ore pentru a vă împăca.
Zice Marck, iar eu roșesc. Da. Din nou. Chiar dacă nu s-a întîmplat nimic.
- Prietena ta e foarte încăpăținată. Așa că pînă nu m-a dus la infact, nu m-a iertat. Zice repede Jeison, și îi sunt recunoscătoare.
Mereu știe ce să zică.
- Ok. Tortul e aproape gata. Emma? Vrei să-l tai tu? Mă întreabă Anna. Iar eu dau afirmativ din cap. Plecînd din brațele șatenului, acesta încruntîndu-se in pic.
Chiar e mai copil ca mine.
După ce am mîncat cu toții tortul. Cu excepția Annei, care a plecat. Ne-am pus să privim un film amuzant, la care am rîs cu lacrimi. Iar mai apoi, aproape de miezul nopții, am hotărît cu toții, că toți rămîn la noi. Adică la mine și Alex.
Exact. Toți chiar toți. Chiar și Jeison.
Cînd să ridicăm scările, a început să-mi sune telefonul, care habar nu aveam pe unde e. Dar se aude la parter.
Cînd într-un sfîrșit l-am găsit. Am văzut că e mama.
- Pe Dracu! Tăceți! Exclam eu, și toți i-au apă în gură.
Unu, doi, trei. Și apăs butonul verde.
- Scumpo, ce făceți? Se face auzită vocea mamei.
- Pe acasă. Tu mamă? O întreb și eu la rîndul meu.
- Bine scumpo. Numai ce acasă. Am fost la o petrecere organizată de domnul Adisson. Am luat acest proiect. Și acum o să avem foarte mult de muncă. Am vrut să-ți zic asta. Zii și fratelui tău. Suntem atît de fericiți cu tatăl tău. Domnul Jose e un om foarte bun.
Adisson? Am auzit eu bine?
- Cum ai zis mamă că îl cheamă pe domnul ăla?
- Jose Adisson, scumpo. De ce?Acum doar un lucru sper. Că Jeison nu are nici-o treabă cu ceea că părinții mei, vor lucra cu firma lor.
- Mmmm, nu nimic mamă, doar am întrebat. Mă bucur mult pentru tine.
- Bine scumpo. Deja e tîrziu. Noapte bună. Și ureazăi și fratelui tău noapte bună. Că eu îl sun, dar nu răspunde.
- Nu are telefonul la el. Noapte bună.
Și astea fiind zise, apelul a luat sfîrșit.
- Mama? Întreabă Alex. Și eu dau afirmativ din cap, privirea fiindu-mi pe Jeisson, care s-a cam încruntat.
- Ți-a transmis noapte bună și a zis că a luat cu tata acel proiect. Numai ce vin de la o petrecere organizată de domul Jose Adisson.
Zic eu încă privind-ul pe șaten, iar la auzul numelui tatălui său, și-a mărit ochii.
Știu că așa îl cheamă pe tatăl lui. Pentru că el a fost asistentul de la școală pentru care era să o pățesc.
- Spune-mi că nu ai nimic de-a face cu asta. Îi zic eu încet.
- Jur că nici nu am știut de asta. Tata se ocupă încă de afaceri. De o bună parte mă ocup eu cu Dylan. Dar tata alege arhitecții. Jur că nu am făcut nimic.
- Ești sigur că nu le-ai dat proiectul doar pentru că sunt părinții iubitei tale?
- Mai mult ca sigur. La dracu Emma! De ce nu ai încredere în mine. Iarăși te comporți ca un copil mofturos?
- Bun. Am înțeles nu ai nimic de-a face cu asta. Îi zic eu, și încep să ridic scările ce duc în sus.
Iarăși m-a făcut copil. Să vezi ce-ți fac eu.
Toți ceialți privindu-ne încă ca la un teatru.
- Tu unde te duci? Îl întreb pe șaten cînd ajung în vîrful scărilor, cu el din urma mea.
- Adică? Mă întreabă el nedumerit.
- Adică ai încîrnit în partea în care nu ai voie. Camera de oaspeți e la dreapta nu la stînga. I-o întorc eu, și el își arcuiește o sprînceană în sus, ceva gen de "Serios?"
- Camera de oaspeți? Mă întreabă el mai încurcat.
- Da. Copilul mofturos vrea să doarmă singur. I-o întorc eu, și o cotesc la stînga, spre camera mea.
- Emma? Îl aud strigîndu-mă.
- Noapte bună iubitule! Îi strig înapoi.
Aud niște chicoteli de jos. Și ceva de genu " Ce caracter!". Îmi pare rău. Dar de data asta, nu o să-l las să-i scape.
Sunt sigură că încă privirea lui e pe mine. Și aș vrea să mă întorc la el. Dar nu. Nu o voi face.
Ajung în camera mea. Și mă îndrept deodată spre baie.
Am nevoie de o baie acum. De una fierbinte. Măcar atît. Dacă nu pot fi în brațele șatenului meu.
Mă bucur mult că nu el e cel care a dat proiectul părinților mei.
Și sincer nu înțeleg cum m-am putut gîndi la așa ceva.
Mama și tata sunt niște arhitecți minunați. Care fac bani buni cu asta. Dar e straniu ca părinții mei o să muncească cu iubitul meu.
Nu toată ziua, pentru că Jeisson mai are și facultatea. Dar oricum.
Intru în baie. Și hotărăsc să fac baie. Așa că îmi umplu cada cu apă. Și îmi las corpul să se relaxeze în apa fierbinte cu miros de ciocolată de la gelul meu de duș.
Cred că deja va-ți dat seama că ador ciocolata.
Cred că am mai mult de o oră decînd stau în apă. Așa că hotărăsc să încep să mă spăl, după care să ies din apa care deja se răcește.
- La dracu. Exclam eu, cînd văd că am uitat să-mi i-au hainele din cameră.
Unica variantă fiind să ies în prosop.
După ce-mi usuc părul, îmi înfășor mai bine prosopul ce abia îmi acoperea fundul, și ies din baie.
Iar acum am parte de o surpriză.
Pe patul meu, în cel mai sexy mod, stă un Jeisson fără de tricou. Care mă privește atent. Probabil nu se aștepta să ies doar într-un amărît de prosop.
- Waw...exclamă el, ridicîndu-se în fund.
Iar eu chicotesc încet, roșeața punînd din nou stăpînire pe mine.
- Ce faci aici? Îl întreb eu în timp ce trăgeam de prosop în jos, însă am renunțat repede cînd am văzut că nu are sens, trăgeam în jos, rămîneam goală sus, trăgeam în sus, eram goală jos.
- Am vrut să, să, să îți zic că-mi pare rău pentru mai devreme. Și nu pot adormi fără de tine. Îmi pare rău că sunt un prost.Îmi zice el încă măsurîndu-mă din priviri. Și apropiindu-se încet de mine.
- Și mie îmi pare rău că ești un prost. Îi zic eu, atunci cînd distanța dintre noi nu era mai mare de un metru.
- Mă ierți? Mă întreabă apropiindu-se și mai mult de mine.
- Offf... Oftez eu în semn de resemnare. Și iată că sin nou eu cedez. Dar am mai zis că nu pot să îi țin piept cînd e lîngă mine.
Văd cum un zîmbet scurt îi apare pe față, după care se năpustește asupra buzelor mele. Mușcîndu-mă de buza de jos, pentru a putea pătrunde în gura mea.
Mă sărută din nou cum doar el poate.
Își duce mîinele la spatele meu, după care coboară ușor peste fundul meu, ridicîndu-mă puțin în sus, iar eu îmi duc mîinele în părul său moale. Jucîndu-mă cu el, și trăgînd de el. Gest la care scot din el un mic geamăt. Ceea ce mă face să zîmbesc scurt în sărut.
Însă nu peste mult timp Jeisson îmi strînge fesele în mîinele sale, scoțind și de la mine un geamăt. Acum el rîjind în sărut. Asta fiind probabil pedeapsa.
Simt cum roșesc mai tare. Pentru că la urma urmei, el are pe el doar o pereche de pantaloni, iar eu doar un amărît de prosop, ce simt cum încetul cu încetul se desprinde de mine. Așa că-mi i-au o mînă de după gîtul lui. Și îmi țin cu ea prosopul. El vede asta și oprește sărutul.
Dîndu-și seama că e nevoie să se oprească.
- Scuze. Mormăie el. Iar eu îmi apropii buzele scurt de ale lui, arătîndui că îmi pare rău că nu puteam continua momentul. După care mă îndrept spre dulap, de unde îmi i-au lengeria, o pereche de șorți și un maiou. Fiindcă nu am obiceiul de-a dormi în pijama.
- Să nu m-ai ieși din baie udă, dacă nu vrei să se întîmple ceva de care nu ești pregătită.
Îmi zice el, iar eu mă încrunt.
- Pielea udă a unei femei, excită un bărbat. Îmi zice el, iar eu roșesc din nou.
La naiba. Am roșit azi, cît n-am roșit toată viața.
Intru repede în baie. Auzind un rîs din partea lui.
Acum chiar că m-am comportat ca un copil, dar n-am să recunosc asta.

Povestește Jeisson-
După ce bruneta mea s-a supărat că am făcut-o copil mofturos, m-a lăsat cu ochii în soare. Gest care iarăși demonstrează asta. Însă știu că n-o s-o recunoască nici în ruptul capului.
După ce prietenii ei, care chiar par de treabă au rîs un pic de mine.
Ne-am îndreptat fiecare spre locul unde va dormi.
Eu desigur că în camera de oaspeți.
Casa asta chiar e mare. Are multe camere și e frumoasă. Nu atît de mare ca a mea, dar oricum.
Am deja vreo 40 de minute decînd mă tot foiesc prin așternuturi, și nu pot dormi. Gîndul mi-e la șatena supărată.
Mă ridic din pat, și mă îndrept spre camera ei. Așa cum sunt, doar în pantaloni, fără de tricou. Nuștiu de ce, dar poate reușesc să o conving să mă lase să dorm cu ea.
Intru încet în camera ei, și văd că ea nui. De odată mă încrunt, dar apoi aud apa din baie, și cel mai probabil ea e acolo.
Mă apropii de pat și mă trîntesc în el. Pregătindu-mi un descurs. Însă uit tot ceea ce am vrut să-i zic, cînd o văd ieșind doar într-un amărît de prosop ce abia de-i acoperea fundul.
Pe dracu! Cum poate să umble așa. Dacă intra altcineva înafară de mine. Nu are cheie la ușă?
Vreau să-i zic ceva, dar prefer să tac. Dar nici nu mă pot concentra la nimic. Doar un waw, e în stare să-mi iasă de pe gură.
E frumoasă. Și are un corp cu niște forme perfecte. Mai bune ca la una de 25, cu care eram și eu obișnuit să-mi petrec nopțile.
Eram. Pentru că acum gîndurile îmi sunt bîntuite doar de șatena mea.
După un pic timp în care am vorbit și în care am obținut iertarea ei, sub formă de un oftat. Ne-am sărutat. Abținîndu-mă din greu să nu-i fac și altceva.
Pentru că eram gata să-i smulg de tot bucata aia de material de pe corpul ei ud. Ce nu face altceva decît să mă provoace.
După încă cîteva replici în care a roșit din nou ca un rac. A intrat în baie pentru a se schimba.
Luînd cu ea niște haine la naiba de provocătoare.
Însă prefer să nu-i zic nimic, pentru că o ne certăm din nou.
Iese din baie, și se bagă lîngă mine sub plapumă. Stînd cu capul pe pieptul meu. Iar eu o cuprind la rîndul meu. Sărutînd-o scurt pe buze.
- Noapte bună iubito.
- Noapte bună iubitule.
Și cu astea fiind zise, am adormit ambii de îndată. Căldura corpului său, calmîndu-mi nervii.
Nervi pentru că sunt lîngă ea. Dar abia de mă abțin să nu-i fac altceva.
Însă i-am promis. Și-o să mă țin de cuvînt. Totul o să se întîmple cînd va fi ea pregătită.

*******
Scumpii mei, aveți aici încă un capitol am încercat să postez azi mai mult.
Sper să vă placă.