-Pe Dracu-

Capitolul 34:-" Lacrimi și țipete"

Povestește Emma:-

Ies din club și fug la mașină. Îl aud pe Jeisson cum mă strigă însă îl ignor.
Urc în mașină și cu o viteză ilegală pornesc pe șosea.
Abia de mai văd pe unde conduc din cauza lacrimilor, însă nu pot să mă liniștesc.
Doare atît de tare. Cum a putut?
De ce anume ea? Cea pe care o urăsc de mică. De ce ea?
Mă gîndesc și măresc viteza. Cred că merg cu peste 200 de km pe oră.
Nuștiu unde mă duc însă la sigur nu acasă. Nu vreau să văd pe nimeni și sunt sigură că și el va fi acolo.
Nu sunt în starea de al vedea sau de-a vorbi în general cu cineva.
Am primit o grămadă de mesaje și apeluri însă le-am ignorat pe toate.

Peste încă 10 minute de condus în nicio direcție, o lumină puternică îmi captează atenția și cînd mă uit mai bine îmi dau seama că sunt oprită de poliție.
Nuuuuu! Asta îmi mai trebuie. Nu am permis. Merg eu bine dar nu am mers la nici-o școală pentru asta. Și încă viteza excesivă. Dar defapt, dacă stau să mă gîndesc mai bine, chiar nu-mi pasă. Dacă vor pot să mă închidă, că oricum nu importă.
- Actele dumneavoastră la control și puteți ieși din mașină, cu așa viteză rămîneți fără de permis. Îmi zice un polițist pe un ton mustrător și eu oftez. Cînd îmi aud din nou telefonul.
- Nu am permis. Zic încet către polițist și ies din mașină.
- Aga. Nu aveți permis dar aveți mașină? Mă întreabă celălalt polițist și mă privește lung. Și normal. Probabil arăt ca naiba. Machiajul trebuie să-mi fie întins pe toată fața. Iar părul ciufulit la cît mi-am trecut mîna prin el.
- Nu e a mea. Îi răspund fiind deja plictisită de atîta interogatoriu.
- Cîți ani ai? Continuie primul cu întrebările și eu îi răspund calmă.
În acest moment nimic nu mai contează. Dacă vrea poate să mă ea la secție, să-mi facă proces verbal, să-mi cheme părinții, să facă ce vrea că nu mă interesează.
Nimic nu mă mai poate distruge așa, cum a făcuto el.
- 17 ani.
- Viteză trecută cu mult peste normă. Încălcarea regulilor de circulație. Fără de permirs. Cu mașină străină poate furată. Și minoră. Pachetul perfect.
- E mașina fratelui meu. Zic indiferentă și ambii mă privesc nedumeriți de parcă am căzut de pe lună. Telefonul continuie să sune însă îl ignor.

Nu zic nimic și-mi ridic și eu privirea ca să-i privesc.
Primul e un bărbat de vreo 27 de ani. Brunet și drăguț. Chiar drăguț. Iar celălalt are vreo 40.
- Știu că arăt ca naiba. Puteți să nu mi-o ziceți. Le spun și băiatul cel drăguț oftează.
Drăguț. Însă nu pe gustul meu. Nu e ca Jeisson.
- Urcă în mașina de poliție, mergem la secție. Adaugă el și eu mă îndrept spre mașină fără a comenta.
- Chiar nu te interesează nimic? Țipă el din urma mea și eu mă întorc cu fața nedumerită la el.
- Deja nu. Vreai să-mi faci proces? Hai! Ce aștepți? Chiar nu-mi mai pasă. Chiar mă bucur. Poate mă închideți naibii pe vreo cîțiva ani buni în care nu va trebui să văd toate gunoaiele de 2 bani! Țip acum eu la ei și abia după ce termin de vorbit îmi dau seama că plîng.
- Hey? Chiar nu merită să intri în pușcărie pentru un gunoi care te-a părăsit. Adaugă el și eu îl privesc după care rîd.
- Mai bine mă părăsea. Îi zic eu și mă întorc, mergînd spre mașina lor. În timp ce ei se șușotesc în spatele meu. Telefonul ăla chiar și de aici se aude?
Deschid ușa de lîngă șofer, și mă urc în mașină cu picioarele afară.
După vreo 3 minute vin și ei din urma mea și vorbele pe care mi le spun mă lasă fără cuvinte pe mine.
- Sună pe cineva să vină să te ia. Sau răspunde la telefon. Noi nu putem să plecăm de aici decît la secție, iar acolo la sigur nu vrei să ajungi. Zice cel tînăr și eu doar oftez dezamăgită.
- Poate vreau. Nu mă închideți?
- Sună mai repede pînă nu mă răzgîndesc eu. Și sună pe cineva de încredere, din familie. Zice celălalt bărbat și sunt convinsă că ăsta tînăr la convins ca să mă lase să plec.
- Poate mă închideți? Le ofer eu timp ca să se răzgîndească și cel mai mare pleacă spre mașina mea din care i-a telefonul și mi-l întinde cu numele lui Jeisson pe ecran.
Oftez și-mi trag încă odată mîinele prin păr și refuz apelul lui Jeisson și-l sun pe Alex.
Probabil sunt toți acolo și Jeisson va ști că am sunat. Însă nu am de gînd să vorbesc cu el, doar cu Alex. Bine el e unicul care poate să mă ia de aici. Cineva din familie, după cum zice domnul polițist.
- Emma! Slavă cerului. De-ai ști ce griji ne-am făcut. Ești teafără?Ești bine? Unde ești?
Mda. Se pare că chiar și-a făcut griji.
- Sunt bine nu țipa. Poți să vii să mă iei. Te rog. Îi zic eu cu un ton liniștit și plin de indiferență
- Desigur unde ești?
Unde sunt? Bună întrebare.
- Hey voi cum vă cheamă? Unde suntem? Îi întreb eu pe cei doi polițiști și ei îmi zic adresa oftînd, după care i-o repet lui Alex.
- Cu cine ești Emma în mijlocul pustietății? Ce voci de bărbați se aud pe fundal?
Adresa e dintr-o pădure. E de pe strada care duce la cabana lui Adisson. Nu mă întreabați ce caut aici fiindcă habar nu am.
Se pare că conducea inima mea nu eu.
- Păi, sunt cu, cu, cu poliția. Îi zic eu bîlbîindu-mă.
- Zimi că ești teafără. Îmi ordonă Alex și din nou îmi confirmă faptul că el chiar și-a făcut griji. Abia acum îmi dau seama că am fost o egoistă și m-am gîndit doar la mine, nepasîndu-mi de grija altora.
- Sunt teafără și mișcă-ți fundul odată pînă polițiștii nu se răzgîndesc și mă închid. Și apropo să nu deie Dumnezeu să îl iei pe Jeisson cu tine că-ți sparg capul cu cizmele mele! Și de dorit ca arunci cînd ajung eu acasă, el să nu fie nici acolo.
Zic eu pe o voce rece și din nou lacrimile curg pe obrajii mei, făcîndui pe cei doi să zîmbească scurt scurt din cauza cuvintelor, însă de îndată mă privesc cu regret cînd îmi văd lacrimile.
Închid apelul, pur și simplu nu mai avem puterea de-a continua discuția.
- Ce ți-a făcut? Întreabă cel mai mare polițist și oftez.
Chiar trebuie să-i zic?
- Nimic. Îi răspund eu, iar cel tînăr își rostogolește ochii.
- Și plîngi de la nimic? Mă întreabă acum cel tînăr
- Cine plînge? Îl întreb eu, după ce-mi șterg lacrimile însă sunt sigură că sunt neagră la ochi de la machiaj.
- Machiajul nu se pune. Mă apăr eu cînd el își ridică o sprînceană în sus, iar mai apoi rîde scurt la replica mea.
- E frig. O să îngheți. Ia scurta mea. Îmi zice din nou el, și-și dă jos scurta, care acum stă pe umerii mei.
- Mersi.
Chiar are dreptate băiatul, chiar e frig și eu am ieșit fără de geacă din mașină.
Defapt nu e de mirare. Mai sunt 3 zile pînă la Crăciun.
Da trei zile, fiindcă timpul a trecut așa de repede și acum e ora 1:34 dimineața, adică a doua zi.
- Cum te numești? Mă întreabă cel tînăr și eu realizez că habar nu am ce nume au cei doi bărbați din fața mea.
- Emma. Voi?
- Eu sunt Cosmin. Zice cel tînăr.
- Iar eu Martin. Se prezintă și cel mai învîrstă.
După încă cîteva minute în care am mai vorbit, o mașină prea cunoscută de mine s-a oprit și genunchii au început a tremura. Adisson. I-am zis ca să vină fără de el.
- Emma! Ești bine? Întreabă Alex și vine să mă cuprindă însă palma mea se lipește de obrazul său, formînd un sunet tare.
- Ți-am zis dracului să vii fără de el! Țip la propriu la fratele meu și el se ține de obraz.
- Emma. Ce ai văzut nu e ceea ce ai văzut. Lasă-mă să-ți explic iubito. Te implor. Îmi zice Jeison care înainta spre direcția mea și un rîs isteric pune stăpînire pe mine.
- Ce să-mi explici Adisson? Ce naiba e aici de explicat? Cum și-a băgat aia limba în gura ta? Cum te călărea în mijlocul clubului? Cum tu stăteai relaxat cu ea pe tine? Sau cum îți fugeau mîinele pe corpul celei pe care eu o urăsc cel mai mult? Ce anume din toate astea să-mi explici? Țip eu la el, și abia cînd termin de vorbit îmi dau seama că plîng, plîng din nou și bat cu pumnii în pieptul lui tare.
De ce mă lasă? De ce nu mă oprește? Sau el e cel tare și nu-l doare nimic?
Îmi i-au mîinele de pe el, și mă întorc cu spatele la el, însă brusc sunt întoarsă și adusă din nou în fața lui.
- De ce nu mai bați? De ce nu mai țipi? Țipă la mine! Insultămă! Batemă! Omoarămă! Dar nu mi te lua. Te rog Emma. Te iubesc. Lasă-mă să-ți explic.
Țipă acum el la mine și cuvintele lui îmi îngheață toate gîndurile mele.
Sunt pe cale să-l cred, dar nu pot. Știu cît de idioată poate fi Ariana, dar chiar nu cred că a ajuns la a sări pe bărbați în club.
- Știi? Aproape că te credeam. Însă nu pot să o fac. Mă iubești? Hmm, asta nu te-a încurcat să te lingi cu blonda aia în club. Bine de lins știu eu, cine știe ce ați mai făcut? Du-te dracu Jeisson Adisson și dispari naibii din viața mea. Îi țip din nou, și mă întorc spre cei doi polițiști.
- Mersi că nu ma-ți închis. Aveați dreptate, nu merită să intri în pușcarie pentru un gunoi. La revedere. Le zic eu și urc în mașina lui Alex pe locul copilotului.
Alex schimbă cîteva vorbe cu Jeisson după care le zice ceva polițiștilor și urcă în mașină, pornind din loc după ce ma privit preț de cîteva secunde cu părere de rău.

Peste 30 de minute ajungem acasă, și cînd intru în casă toți mă ațintesc cu privirea. Chiar niciunul nu a plecat? Ce prieteni buni am. Chiar mă mîndresc cu ei, însă nu am starea de-a vorbi acum și de ale cere iertare. Îi privesc pe rînd și urc la mine în cameră după ce le zic scurt două cuvinte.
- Lăsați-mă singură.

Povestește Jeisson:-

Mașina a plecat. Și deja de vreo 5 minute stau și privesc drumul gol.
- Băiete, ai călcato rău de data asta. Îmi zice unul dintre polițiști și îmi îndrept privirea spre el și îi zic, la fiecare cuvînt ridicînd vocea ajungînd la final să țip.
- Știu. Știu! Știu!! Știu!!! Ce să fac? Țip eu și un pumn de-al meu se lipește de scoarța copacului ce stătea lîngă mine, cîteva picături de sînge își fac apariția, însă asta nu se compară cu durerea pe care o am în inimă.
- Mulțumesc că ați avut grijă de ea. Le zic eu celor doi și urc la mașină pornind în grabă din loc.
Vreau să merg la ea, însă îmi dau seama că nu ar avea nici un rost și doar aș faceo să sufere. Cel mai bine e să o las un pic să se calmeze, iar mai apoi o să vorbesc cu ea.
Plec la mine la apartament și habar nu am de ce încep să urc scările pe jos. M-am deprins cu Emma.
Emma! Emma! Peste tot este ea. Mereu e acolo, în capul meu, țopăie dintr-o parte în alta.
Ce să fac ca să mă crezi iubito? Ce?

**********
Iată și al doilea capitol pentru ziua de astăzi. Sper că v-a plăcut.
Aștept părerile voastre. Și întrebarea de la acest capitol este:
"Cum credeți, se vor împaca Emma cu Jeisson? Și dacă da, unde?"