-Pe Dracu-

Capitolul 33:- " "Prietena" revine"

A trecut deja mai mult de 3 ore de cînd ne alintăm corpurile în unul dintre cele mai bune saloane SPA din New-York.
După ce am făcut diferite terapii pentru corp. Am apelat cu fetele la o schimbare vizibilă.
Am decis să ne coafăm.
Mia și-a scurtat un pic părul, și și-a vopsit o șuviță cu o nuanță de roșu înțepător.
Oana, și-a vopsit capetele cu un cafeniu închis, potrivindu-se perfect cu blondul ei.
Eu însă am optat pentru ceva mai cuminte. Care să nu mă scoată în evidență și să nu fie permanent, vopsea ce se șterge după maxim 3 săptămîni.
La claia mea șatenă și lungă, am adăugat niște culoare blondă care se combina perfect cu părul meu natural, și nici măcar nu înțeapă ochiul.
Mai apoi am făcut manichiură, pedichiură, machiaj.
Ne-am răsfățat la propriu.
Însă în același timp un gînd continuie să zboare prin mintea mea. Gîndul la el. La cel pe care îl iubesc necondiționat.
Am exagerat. Și asta la sigur va duce la o ceartă. Chiar nu vreau să mă cert cu el. De ce dracului mereu acționez înainte să gîndesc.
Dar e și vina lui nu? Adică el a zis că nuștiu să conduc.
"Bine, deșteapto, dar poate a ziso fiindcă habar nu avea că poți conduce bine. Niciodată nu te-a văzut la volanul unei mașini. Doar pe mașină."
Offf, conștiință proastă. Acum ai decis să apari? Și nu doar așa dar și cu notele de sarcasm? Pînă acum de ce nu mi-ai zis că exagerez.
- Emma! Ești bine? Mă întreabă Mia atunci cînd toate 3 ieșim de pe ușa masivă a salonului.
- Da. O mint eu, fiind profund adîncită în gîndurile mele.
- Ți-a mai zis cineva că nu știi să minți? Mă întreabă Oana și eu oftez.
- Mă gîndesc că am cam exagerat cu Jeisson. Le zic eu și ele se încruntă.
- Păi, nu ai exagerat chiar tare, făceai și mai rău cînd cineva îți zicea că nu știi să conduci o mașină. Adaugă Oana și știu că are dreptate. Însă ele nu știu ce i-am zis lui Jeisson.
- Ba da. Ceea ce i-am zis chiar a fost o exagerare. Le zic eu, și ele își ridică sprîncenele perfect pensate în semn de întrebare.
- Ufff, păi noi ți-am da vreun sfat însă nu putem. Zice Mia și eu oftez.
- De ce? Le întreb eu însă abia după ce o zic îmi dau seama că e o
Întrebare absurdă.
- Fiindcă nu știm ce i-ai zis lui Adisson. Răspunde Mia și știu că acesta e un șantaj pentru a le zice ce s-a întîmplat.
Însă nu draga mea. Nu voi face asta. Nu pot să-i zic. Sunt niște lucruri intime și chiar nu m-aș simți în largul meu dacă o să le povestesc.
- Dar să mă ajutați fără a vă zice, nu puteți? Le întreb eu cu speranță însă ele clatină din cap în semn de răspuns negativ.
- Mda. Norocul nu a fost iventat pentru mine. Zic eu oftînd și urc în mașină dezamăgită.
Trebuie să-mi cer scuze. Nu am procedat corect. Nu a trebuit să-i reproșez ceea ce s-a întîmplat în cabina, nu m-a forțat am făcut-o de bună voie.
La naiba cu limba asta a mea lungă.
Drumul cu mașina l-am petrecut în liniște. Și nici una nu am scos vreo vorbă. Nici măcar telefonul nu a mai sunat, deja de-o oră și ceva nu mai sună.
În scurt timp am ajuns și o stare de neliniște a pus stăpînire pe mine.
Unde dracului sunt mașinile băieților?
Trebuiau să ajungă de mult acasă. Doar dacă au plecat la Jeisson? Nu nu cred.
Dar dacă da?
Gîndesc eu și parchez mașina lui Alex în garaj după care fug în casă cu fetele care se chinuie cu planșele în spatele meu.
Odată ajunsă în casă, pun mîna pe telefon și încep să caut numărul lui Jeisson de acasă.
- Alo? O voce calmă și calculată de femeie se face auzită la celălalt capăt al telefonului.
- Bună ziua. Doamna Ioana sunt eu Emma.
- Emma! Fetița mea ce mai faci?
- Bine. Mulțumesc. Jeisson e acasă? Întreb eu într-un sfîrșit.
- Nu. A plecat de vreo oră. A fost și-a făcut un duș după care și-a schimbat hainele și a plecat.
- A plecat? Dar unde nu știți? Continui eu să insist.
- A zis că pleacă la un club. Credeam că trebuia să iasă cu tine. Și iată că la aceste vorbe inima mea a tresărit și a început a urla.
- Mhm. Bine mulțumesc. Îi zic eu și închid telefonul pe care îl trîntesc pe canapea.
- Luate-ar naiba Adisson! Țip eu și cele două fete mă privesc îngrozite.
- Emma? Totul e bine? Întreabă Mia și eu oftez în timp ce o lacrimă îmi cade pe față.
- Au plecat la club. Nici într-un loc nu i-a fost că am lipsit 4 ore. Zic eu supărată și urc la mine în cameră.
Unde am izbucnit în plîns și fața mi-a fost umplută de lacrimi amare.
De lacrimi care dor. Care înțeapă și sfîșie puternic inima mea.