-Pe Dracu-

Capitolul 52:- "Mi-a plăcut"

Brusc două mîine mă apucă de talie de pe la spate și mă întoarce cu o forță spre persoana pe care inima mea o căuta precum o disperată în întuneric.

- Da! Da Emma! Ai dreptate că mă comport posesiv cu tine, dar nu am ce face cu asta! Nu-mi place cînd cineva se uită la tine, nu doar că nu-mi place cînd cineva se uită la ea, dar într-adevăr înnebunesc. Simt cum sîngele mi se ridică în cap și nu mai pot gîndi! Însă chiar și așa, posesivitatea mea are un motiv! Și dacă există motivul, atunci și eu mă voi comporta în continuare așa, pentru că nimeni nu are dreptul asupra ta! Pe dracu femeie! Ești a mea! Te iubesc!
Îmi țipă el în față continuînd să mă țină posesiv de ambele brațe.
  
Cuvintele lui îmi fac ochii să lacrimeze însă nu. Nu și acum. Nu îl pot lăsa să mă manipuleze din nou doar cu cîteva cuvinte.
Chiar dacă cuvintele sale sunt acele vorbe pe care mi-aș dori să le aud veșnic din gura lui.
Îmi smucesc mîinele din încătușarea mîinilor sale și dau să mă îndepărtez de el, abdoptînd o față gata pregătită să ducă un război. Însă uite cum din nou planurile mi se duc pe apa sîmbetei.
Nu reușesc nici măcar cu un pas să mă îndepărtez de el, pentru că sunt din nou întoarsă de el și în același moment două buze dulci îmi frămîntă posesiv gura impunîndu-mă să îi primesc limba caldă în cavitatea mea.
Chiar dacă la început încep să mă zbat și să mă împotrivesc sărutului, pînă la urmă oricum se întîmplă inevitabilul și îi cedez lăsîndu-l să facă ce vrea cu mine, să mă sărute așa de parcă întreaga existență a omenirii depinde de acest sărut.
Mîinele mele îi cuprind capul aducîndu-l mai aproape de mine, în timp ce brațele sale mă trag mai posesiv spre el, lipindu-ne în totalitate corpurile.
Îi simt bărbăția întărindu-se și gem în sărut de dorință.
Cînd lipsa de aer își face mai mult simțită prezența, ne îndepărtăm buzele, privindu-ne intens în ochi.
Stăm așa ceva timp și habar nu am cît a trecut. Secunde? Minute? Poate ore? Nu mă interesează, tot ce contrază e modul în care ne privim de parcă e pentru ultima oară.
Involuntar îmi mușc buza inferioară și atît a mai trebuit ca ambii să sărim unul peste altul precum acele animale sălbatice lipsite de milă, dezbrăcîndu-ne nerăbdători unul pe altul.
Papionul lui Jeisson, urmat de sacou și cămașă se află pe undeva pe jos. Acum avînd posibilitatea de a îi putea atinge abdomenul perfect și de ai simți textura pe sub degete.
Mîinele lui Jeisson caută cu nesaț fermoara rochiei mele, însă cînd își pierde răbdarea, revine la decoldeul dispret al rochiei și mi-o sfîșie în două precum ar fi fost o cîrpă neprețuită.
Mîrîi iritată la el, însă zîmbetul său ștrengar mă face să uit de faptul că mi-a distrus cu nerușinare rochia.

  Rahat, câte haine super drăguțe mi-a stricat.

Zîmbetul său ștrengar îi dispare, înghițind în sec la vederea lengeriei mele de corp formată în întregime din dantela care mai mult lăsa totul la iveală decît să acopere. Maxilarul i se încordează iar privirea îi strălucește amenințător, în următoarea secundă fiind deja în brațele sale, mîinele cărora se plimbau pe tot corpul meu cu nesaț.
Limba sa o tachina pe a mea, coborînd mai apoi cu mușcături înfiorătoare pe linia maxilarului, ajungînd în cele din urmă pe gît.
Dinții săi se înfingeau nemilos în țesutul pielii mele fine și un mîrîit ascuțit îmi părăsi gîtul.
Simțeam cum corpul îmi este ridicat în sus, ca mai apoi să mă trezesc din nou în acea poziție veșnică în care eu îi înconjor abdomenul cu picioarele.
Însă nu pentru mult timp, pentru că chiar în următorul moment sunt întinsă pe masa de conferințe, cu un șaten al dracului de sexy și excitat deasupra mea.

Iată încă o dovadă a faptului a cît de schimbător poate fi timpul de la un minut la altul.
Cu doar cîteva minute în urmă o făceam pe supărata și mă certam cu el. Iar acum stau sub corpul său masiv gemîndui numele de plăcere dar și excitare.
Mîinele lui se duc spre încheietoarea sutienului meu, deschizîndu-l rapid pentru ca mai apoi să se delecteze cu sînii mei, mușcîndu-mă animalic de ei.
Vreau să-mi duc mîinele pentru ai atinge spatele însă de îndată mîinele sale le prind pe ale mele și le duce deasupra capului într-o încătușare strînsă.
Îl privesc amenințător însă în urma gestului meu primesc doar un rînjet ștrengar care mă excită și mă enervează în același timp mai tare.
Gura lui o frămîntă pe a mea în timp ce mîna lui liberă se duce spre bata chiloților mei de care scapă imediat.
Se desprinde din sărut și mă privește intens de parcă s-ar gândi la ceva ce mintea lui se teme să o zică cu vocea.
- Zi-mi ce gândești! Îl îndemn și el tresare surprins de acest lucru.
- Las-o baltă. Îmi zice scurt revenind asupra buzelor mele, însă îmi întorc capul lăsîndu-i buzele să se anine de obrazul meu, lucru care îl face să mârâie nemulțumit.
- Zi-mi!
Îi cer eu de data asta mai convingător cu o voce calmă și cu capul său prins în palmele mele.
Îl văd cum se desprinde și se ridică de pe mine, preț de câteva secunde în care a scăpat și el de restul articolelor vestimentare, pentru ca mai apoi să revină asupra mea, încercând să mă sărute în zădar, pentru că mi-am întors capul din nou.
- Hai să o facem altfel. Zice el repede după ce a oftat și uimirea la sigur mi se citește pe chip.
Nu m-aș fi gândit că anume la asta se gândea el.
- La ce te referi prin altfel? Îl întreb eu mai încet însă cu un zâmbet destul de ștrengar.
Chiar dacă îmi este un pic teamă de fanteziile sale știu că în adâncul sufletului meu, eu chiar îmi doresc să încerc ceea ce vrea și el.
- De data asta te voi lua de pe la spate! Îmi șoprește seducător în ureche în timp ce ca prin minune mă trezesc întoarsă pe burtă.
Mâinele sale au început să îmi mângâie corpul și zonele care abia așteptau mângâierele lui, făcându-mi întreg corpul să tremure de nerăbdare, de dorință, de excitație, de pofta de a încerca ceva nou și de teamă.
Dinții lui Jeisson s-au înfipt nemilos în lobul urechii mele, însă cred că a făcut asta pentru a-mi desconcentra durerea imposibilă pe care am simțit-o și o mai simt în mine.

Povestește Jeisson:-
Nici nu am realizat când de la o ceartă tâmpită am ajuns ca să facem dragoste ca doi nebuni disperați după iubire și de căutare a împlinirii.
Nu o singură dată mi-am dorit să o fac a mea în acest mod, am fost surprins când nu m-a trimis naibii, ci doar s-a lăsat încrezătoare pe mâinele mele.
Modul în care am pătruns-o pe la spate și felul în care a scos un țipăt ascuțit pe gură m-a încins și mai tare.
Am încercat să îi dezbat atenția mușcând-o de lobul urechii, însă în zadar. Chiar dacă nu îi văd fața, îi pot simți durerea din ochii ei care la sigur s-au inundat de lacrimi.
După ce i-am lăsat un pic de timp pentru a se acomoda cu noua senzație, am început să mă mișc ușor în ea însă fiecare mișcare de a mea o făcea pe ea să se încordeze de durere și să suspine în liniște pentru a nu auzi eu, însă în zadar, urechea mea îi absorbea fiecare suspin pe care îl scotea și pentru a îi alina cât de cât durerea, am început să îi sărut pielea spatelui.
- Ahh...!
Mai scoase un țipăt de durere când am înceout din nou a mă mișca în ea, și atunci am hotărât să las naibii tot.
Chiar dacă o vreau mai mult de cât am vrut pe cineva vreodată, nu pot suporta să o văd plângând din cauza mea.
Văzându-mi reținerea și probabil intuind că vreau să ies din ea, ea singură își ridică într-un mod apetinsat fundul, înfigându-se în mădularul meu, în acel timp făcându-mă pe mn să gem de plăcere și pe ea de durere.
- Nu te opri. Pot suporta.
Îmi șoptise ea cu o voce frântă.
- Iubito, pot aștepta. Corpul tău încă e slab, nu e pregătit pentru asta.
Îi șoptesc eu încet.
Chiar dacă nu vreau să mă opresc acum, știu că trebuie.
- Adisson dacă te oprești acum te omor!
Îmi zice ea, întorcându-și capul spre mine, în așa fel, în cât pentru câteva clipe am putut observa durerea din ochii ei, însă era să fiu cu mult mai orb dacă nu îi observam și dorința care se intensifica din ce în ce mai mult.
Am hotărât să o ascult, așa că mi-am încolăcit măna stângă în părul ei trăgând-o puternic de el, întorcându-i din nou capul în față.
- Dacă vrei să mă opresc. Îmi zici.
Îi zic eu, înainte ca să mă împing cu putere în ea, făcând acele mișcări veșnice de du-te vino.
Scoțind din partea ei o mulțume de țipete de durere însă după vreo câteva mișcări dureroase, și-au făcut prezența și gemetele de plăcere.
Corpul ei mă strângea atât de bine încât îmi venea și mie să țip de plăcere.
Mâna mea dreaptă i-a înconjurat un sân, și il frămândam în timp ce continuam să o maltratez cu acele mișcări rapide.
În scurt timp atingem împreună apogeul plăcerii, lăsându-ne corpurile încinse să tremure de plăcere.
Ies din ea și o întorc cu grijă, cu fața la mine, lăsându-și corpul, moale pe mine.
Rimelul ei negru s-a întins un pic de la lacrimi, însă tot e a dracui de frumoasă, punându-mă din nou pe jar.
O strâng strâns la piept și îi sărut creștetul, după care i-am întins întreg corpul pe masa lungă de conferințe, continuând să o țin strâns lipită de mine.
- Îmi pare rău.
I-am șoptit eu, și atunci abia corpul ei a tresărit, revenind parcă din lumea în care era prins.
- Nu ai de ce. Eu am vrut-o.
- Am fost prea dur. Trebuia să fiu mai moale.
- Asta nu înseamnă că îmi pare rău că te-am lăsat să faci ceea ce ai făcut.
- Dar...
- Mi-a plăcut.
Îmi închise ea gura când am vrut să protestez, și după ce am primit replica din partea ei, buzele mi-au fost capturate de ale ei, într-un sărut dulce în care o las să-și spună prin el tot ceea ce simte și a simțit.
   Buzele ei păcătoase și gustul amețitor mă încing din nou, astfel că cu mare greutate mă desprind de ea, uimirea făcându-și din nou loc pe fața mea, atunci când mâna ei mă trage înapoi peste ea, șoptindu-mi suav peste buzele mele:
- Cintinuă!
Un singur cuvânt, cu atâtea terminații.
   Gura mea îi alintă din nou corpul, de data asta făcându-mi loc între coapsele ei, însă atunci când într-un sfârșit sunt pe punctul de a mă scufunda în adâncurile fierbinți ale iubitei mele pentru a împărți împreună patima iubirii, un sunet surzitor ne întrerupe, făcându-ne să ne oprim.
  Cine dracu face zgomot?
Mă întreb eu, negru de furie și roșu de dorință.
 

                        *********
Buun....am zis că nu veți aștepta mult, totuși ați așteptat ceva timp...îmi pare rău...dar cum am mai zis, lipsa timpului își face simțită prezența 😀😀...întrebarea capitolului este "Totuși, cine dracu face zgomot?"
  Aștept răspunsuri și vreau și păreri.
  Ca să văd câți am mai rămas pe aici, și dacă are rost să continui.
  Vă pup...😘😘😘😘😘😘😘.