-Pe Dracu-

Capitolul 62:- " Aștept până acasă"

Povestește Jaisson:-

- Va fi bine iubito!

Îi șoptesc încet în timp ce îi privesc ochii înlăcrimați din cauza avalansului de sentimente contrare. Bucuria de ași revedea părinții făcându-i ochii să strălucească de nerăbdare și totuși, tristețea îi înconjoară acea lumină de fericire din ochi, făcând-o să semene cu un iepuraș înfricoșat. Durerea și incertitudinea apăsându-i puternic pe rănile netămăduite ale sufletului.

Suntem în fața casei părinților săi și îngerașul din brațele mele încă tremură precum o floare aflată în bătaia vântului, ce are nevoie de grijă, protecție, sprijin și în primul rând de iubire.
Seara își intră în drepturi iar pielea fină a Emmei se înfioară chiar și prin hainele ce o acoperă. Acestea fiind cam subțiri pentru seara unei zi ploioase de primăvară, dar erau totuși cele mai groase pe care le avea în casa mea.

Ambii suntem tensionați și chiar cred că eu mai mult decât ea. Acum îmi dau seama că ar fi fost mai normal dacă vorbeam înainte cu părinții ei și nu doar să apărem la ușa lor. Nu avem de unde ști cum vor reacționa atunci când o vor vedea.

Sigur nu ar face-o precum Dylan.
Idiotul se aflase în casa mea încă din prima clipă în care Emma a intrat în casă. Datorită casei mari, acesta nu auzise țipetele noastre atunci când ne certam, totuși partidele noastre de dimineață nu au mai putut fi ignorate, țipetele brunetei mele răsunând în toată casa, fiecare atingerea de-a mea fiind mai mult asemeni unui pumnal aruncat direct în cicatricele sale.

Fețele noastre ar fi trebuit mortalizate în acel moment în care am dat ochii cuDylan, prietenul meu fiind așezat comod la masa mea din bucătărie la care mânca dintr-un bol, lapte cu cereale. În timp ce eu și Emma îl priveam asemeni unui extraterestru eu stând în fața lui cu doar o pereche de boxeri și cu o ditamai erecția, iar Emma fiind acoperită doar cu unul dintre tricourile mele.

- Bine ai revenit printre noi frumoaso! Au fost cuvintele scoase de pe gura lui Dylan în același timp făcându-i cu ochiul. Deși din istinct Emma și-a tras părul peste față, acoperindu-și cicatricele pe care Dylan deja le-a vazut.
- Ești frumoasă Emma! Afirmă calm și convingător Dylan, pentru ca mai apoi să revină la glumele lui ieftine.
- Aș fi uimit dar la câte țipete am auzit, mi-am dat seama că te-a găsit.
- Ce nai...
- Deși recunosc, la început m-am gândit că nu te-a găsit și și-o trage cu alta din cauza disperării. Adaugă Dylan făcându-i șmecherește cu ochiul, nemaibăgând în seamă începutul de înjurătura de pe buzele mele și mârâitul dur ce mi-a părăsit gâtlejul atunci când prietenul meu drag mi-a tras bruneta la pieptul lui, sărutându-i frătește creștetul capului. Frătește, frătește dar tot îi bat.

Sunt tras din starea mea de reverie în momentul în care femeia de la brațul meu m-a tras spre intrarea casei, bătând încet, dar ritmat în ușa de lemn a viitorilor mei socri. Inima mi se face precum un purice și-mi este frică să mă gândesc ce simte cea de lângă mine. Însă, din păcate sau din fericire, nici eu nu știu, ușa s-a deschis larg, imediat ce Emma și-a retras mâna de pe lemnul dur.

Continuarea nu este una greu de imaginat. Îmbrățișări și pupături, lacrimi și râsete, entuziasm și rugăciuni de mulțumire. Mama Emmei nu s-a mișcat nici măcar cu 10 centimentre de lângă fiica sa, iar eu nu aveam decât să mă resemnez. Tatăl ei era la fel de emoționat și pot să jur că am văzut câteva lacrimi brăzdându-i obrajii.
- Aaaa!
Țipătul Emmei m-a făcut să tresar și să mă înjur din nou din cauza durerilor ei.
- O Doamne iubito! Ce ai pățit? O întrebă alarmată mama ei, în ochii căreia lacrimile sticleau neîncetat.
- E...sunt doar niște mici cicatrici. E  ok mamă.
- El ce caută aici? Răsună vocea impunătoare a tatălui ei, luându-ne pe toți prin surprindere.
- Poftim?! Exclam concomitent cu Emma și totul în fața mea prinde contur negru.
- Ieși afară din casa mea dobitocule! Din vina ta era să ne pierdem fiica! Ești un ipocrit! Un mizerabil!
- Tată!
- Tu să taci! Ești o iresponsabilă! Prea multă încredere am avut în tine! M-ai dezamăgit!
- Domnule Prescott...
Încerc eu să-mi apăr iubita în fața cuvintelor mult prea înțepătoare.
- Ieși naibii din casa mea! Vezi-ți de viața ta dobitocului! Iar tu Emma urcă în camera ta!
- Pe dracu! Încetați! Nu urc pentru că așa vrei tu tată! E viața mea, alegerile și greșelile mele. Jaisson nu e vinovat de tot ceea ce s-a întâmplat!
- Emma! Dacă ești cu el, atunci eu nu mai am fiică. Tună fulgerat de mânie tatal Emmei și nimeni nu mai scoate nici un cuvânt minute bune, doar suspinul de durere a mamei ei a mai răsunat în living.
- Ok. Tu ai ales. Să mergem Jaisson. Zice șatena mea pe un ton ce încerca a fi sigur, însă a eșuat lamentabil. Gestul ei m-a tulburat, cred că abia acum, pentru prima dată conștientizez faptul că Emma nu mai e o puștoaică, e o femeie în toată regula, o femeie cu principii, o femeia care știe ce-și dorește de la viață, o femeie pe care o ador, o femeie pe care nu o merit.

- Emma te rog. Spune rugător femeia ce i-a dat viață îngerului meu, însă ea doar o privește cu milă și după ce îi dă o îmbrățișare scurtă revine la mine și mă trage spre ieșire cu pași rapizi însă tremurânzi, aruncând o ultimă privire disperată spre tatăl său roșu la față de nervi.

- Să nu te întorci când te va arunca la coș! Sper că o să-l poți împărți cu soția  lui.

    Țipă din nou tatăl ei și chiar dacă eram deja ieșiți pe ușa casei, șatena mea a auzit ultimele cuvinte ale tatălui său, înțepenind brusc în timp ce lacrimile din ochii Emmei au spart zidul ce le ținea ascunse iar mâna ei fragilă a părăsit-o pe a mea.

- Iubito...
- Jaisson, eu...
- Emma...
- Îmi pare rău...
Zise ea cu vocea frântă și atunci realizez că viața e o curvă care în ultima vreme a jucat cu mine doar una caldă o mie reci.
- Nu...nu mă căsătoresc cu nimeni Emma.
- Trebuie să mă crezi iubito, lasă-mă să-ți explic.
Încerc eu să o fac să mă asculte însă durerea din ochii ei îmi arată că nu mă crede nici măcar cât negru sub unghie.
- Bunica mea își dorește să mă căsătoresc cu ea pentru a ne combina firmele însă eu nu am nici o treabă. Am aflat și eu de la televizor. Te rog să ma crezi Emma!
- Jaisson!? Te-ai culcat cu ea?
- Înainte să te cunosc, eram beat Emma. Trebuie să mă crezi iubito. Nu te-am înșelat niciodată.
- Și cât timp nu am fost, nu...
- Nu Emma.
- De când m-am culcat cu tine la birou și până azi dimineață nu am mai făcut cu nimeni dragoste iubito. O asigur eu.
- Dragoste? Dar sex? Întreabă ea degajată iar eu zâmbesc șarmant și plin de sine, vocabularul ei strârnindu-mi o erecție aproape dureroasă.
- De când m-am culcat cu tine la birou nu am mai făcut niciodată sex. Însă acum am chef de unul și rapid. Zic eu făcându-i arogant din ochi și trăgând-o după mine, iar după ce o ajut să urce și îi prind cetura, înainte să îi închid portiera, îi arunc o replică ce o face să mă privească perplex.
- Dar mai întâi vreau un oral de calitate.
Cu astea fiind zice îi trântesc portiera în față, nu înainte însa ca să îi zic:
- Închide gura iubito, aștept până acasă.

                             ********