-Pe Dracu-

Capitolul 40 - "Misterul din trecut"

Însă cînd pun mîna pe clanța ușii pentru a o deschide, sunt prinsă.
- Te-am prins. Deci eu am cîștigat și merit recompensa! Îmi zice el fericit.
Și ambii intrăm zîmbind în casă, uzi din cap pînă în picioare și înghețați din cauza zăpezii, cînd doi oameni ce zîmbesc ne zic la unison:
- Bună ziua copii.

Îi cunosc, însă refuz să cred că chiar sunt ei.
Fac ochii mari și înghit în sec, îndreptîndu-mi privirea spre Jeisson, pentru a găsi confirmarea în ochii lui.
- Mamă? Tată? Ce faceți aici?
Și hop, iată și cea mai logică confirmare.
Sunt păriții lui Jeisson.
Domnul și doamna Adisson.
- Ce primire călduroasă fiule. Crăciun fericit și ție! Zice mama lui mustrător și eu încă îi privesc speriată, fără de a scoate măcar un sunet cît de mic.
Jeisson se pare că e la fel de mirat ca și mine, iar ceilalți ne privesc curioși. La naiba! Nu suntem un film!
- Crăciun fericit și vouă. Doar că ma-ți luat prin surprindere. Nu știam că ve-ți veni. Zice Jeisson, ajutîndu-mă să-mi las hainele mai groase.

Asta da întorsătură de situație. În spatele oaspeților stau prietenii noștri care nu ezită să se amuze de această întîlnire cu părinții lui Jeisson, care pentru mine e un adevărat șoc. Doar Alex pare un pic mai serios, dar cum am mai zis, un pic.
Nu el are o relație cu fiul lor.
- Tu probabil ești Emma nu? Întreabă doamna Adisson și eu aprop încet din cap, speriată.
- Da. Mă scuzați. Bine ați venit doamna și domnule Adisson.
Le zic eu, cerîndu-mi iertare pentru că nu am reacționat la timp.
Cred că e pentru prima dată cînd nu mă i-a gura pe dinainte și ba mai mult, nu știu ce să zic.
- Eee...poți să ne zici pe nume. Totuși ești într-un fel nora noastră. De care trebuie să aflu ultima. Zice mama lui Jeisson și mă lasă înțepenită. Le arunc un scurt zîmbet după care îl privesc pe Jeisson, care e la fel de mirat ca și mine.
- Domnule Jose, doamna Daria! Ce ar fi să stăm jos? Propun eu, iar ambii îmi zîmbesc scurt. După care i-au loc pe canapeaua moale și albă care scotea în evidență rochia elegantă de un negru plăcut al mamei șatenului meu.
- Să știi că cînd am zis să ne spui pe nume, m-am referit și că poți scăpa de pronumele de politețe.
- Ok. Daria. Zic eu în timp ce Jeisson se așează le fotoliul pentru o persoană și mă trage la el în poală, făcîndu-mă să mă simt inconfortabil din cauza părinților lui. Însă odată ce alt loc nu era, mă simt bine si aici.
Doamne! Oare ce părere și-au făcut părinții lui?
- Și Emma? Cum e să faci baie în zăpadă? Mă întreabă doamna Daria și eu mă înroșesc, în timp ce restul chicotesc, și pot să jur că și Jeisson are un zîmbet jucăuș pe buze, chiar dacă nu îl văd, deoarece stau cu spatele la el. Și normal că ne-au văzut pe geam.
- Cam un pic mult prea rece. Îi răspund eu încordată însă totuși sarcastică, simțind cum culorile par mai palide, iar lumina mai slabă.
- Sunt sigur că te-a încălzit Jeisson. Zice Dylan iar eu îi arunc o privire criminală în timp ce restul nu mai rezistă, și bufnesc în rîs. Chiar și Jeisson cu părinții lui nu s-au putut abține.
- Așa e cu fiul nostru. Mereu e pus pe șotii. Și din cîte văd încă se comportă ca un copil, credeam că o relație serioasă îl va schimba, îl va face mai matur. Dar în zădar speram. Zice Jose iar eu îi zîmbesc scurt, în timp ce analizam meticulos cuvintele zise de el.
Relație serioasă? Oare chiar pentru Jeisson eu reprezint ceva serios?
Și încă ceva. Se comportă ca un copil. Oare asta a zis așa pur si simplu? Sau a fost vreo aluzie la vîrsta mea?
- Nu vam oferit nimic de băut. Ceai, cafea? Îi întreb eu, iar după ce primesc comanda. Îmi duc picioarele spre bucătăria unde voi putea respira ușurată.
- Emma? Te ajut? Mă întreabă Mia însă eu dau negativ din cap și o rog din priviri ca să nu mă ajute.
Dispar pe ușa bucătăriei, punînd apa la fiert după care îmi sprijin mîinele de blatul din bucătărie, încercînd cu greu să-mi reglez bătăile inimii, și vederea.
Însă totul era în zădar. Capul mi se învîrtea și simțeam cum picioarele mi se înmuiau. Ce naiba e cu mine?