-Pe Dracu-

Capitolul 32:- "Recompensa"

Au trecut deja 4 ore în care mi-am amețit capul de la atîta plimbat prin moll.
O durere de cap își face simțită prezența, iar eu deja sunt ostenită de la atîta umblat.
M-aș simți perfect dacă durerea de cap ar lipsi. Și dacă în magazinul ăsta ar fi mai răcoare. E prea cald pentru luna decembrie, au o încălzire prea bună, ăștia nu știu ce înseamnă economie?
Deja avem vreo 12 pungi, fiecare plină cu diferite lucruri. Începînd de la haine pentru mine și ajugînd la cadouri pentru Crăciun. Ba chiar mi-am ales și o rochie pentru a o îmbrăca în ziua de Crăciun. Lucru nu prea obișnuit pentru mine, fata care mereu opta pentru o pereche de blugi sau șorți.
Deja am vorbit de vreo 8 ori la telefon cu Jeisson, și țin să vă zic că nu a exagerat cînd mi-a zis că mă va suna din 30 în 30 de minute.
Deabia îmi mai tîrîi picioarele cînd Mia cu Oana mă priveau speriate.
- Emma? Ești bine? Ești roșie la față. Mă întreabă ambele la unison și eu chicotesc la ele.
- Da. Doar că îmi e foarte cald și am obosit. Le zic eu, aruncînd un scurt zîmbet.
- Ufff, trebuia să mai stai acasă! Încă ești slăbită. Mă ceartă Mia, iar eu oftez.

A mai trecut vreo jumătate de oră în care din nou telefonul meu a început a suna. Și nu mare mi-a fost mirarea cînd am văzut numele lui Jeisson pe ecran. Fetele mi-au făcut semn că mă las să răspund, și au intrat într-un magazin de alături.
"Da" Răspund eu plictisită.
"Ce faci pui, totul e bine, nu ție rău, ești bine?" Mă atacă el cu o grămadă de întrebări și eu îmi dau ochii peste cap plictisită de grija lui excesivă.
"Sunt bine, doar că am obosit un pic." Îi răspund eu repede, și el îmi răspunde deodată cu o altă întrebare.
"Unde ești, adică în ce parte a mollu-lui ?"
"În aripa centrală, etajul 2. Dc?" Îi răspund eu repede și nedumerită.
'' Stai acolo. Și îngrămădeștele și pe fete că nu avem în plan să așteptăm. În 20 de minute sunt acolo. Te rog mult să stai acolo. Te pup." Îmi zice el, și închide convorbirea.
Avem? Așteptăm? De ce la plural? Doar nu e și Max cu Alex cu el?
Pe dracu! De ce i-am zis că am obosit?
În mod normal nu l-aș aștepta. Dar m-a rugat, și chiar nu am nici starea de-a mă certa cu el, sau măcar de-a mă mai plimba printre etaje. Așa că hotărăsc să mă mai plimb pe la acest etaj.
Intru și eu în magazinul în care se află fetele și le spun că în curînd vine Jeisson și cu băieții să ne ia.
Ambele tac și nu comentează nimic, probabil și ele sunt suficient de obosite.
- Și în cît timp zici că vine? Mă întreaba Oana.
- În 20 de minute, mi-a zis cu 5 minute în urmă. Deci rezultă că au mai rămas 15 minute pînă să ajungă. Le zic eu și ele se agită.
- Pantofii mei! Mă duc după ei. Zice Oana repede și dispare.
- Emma, mergi cu mine? Am văzut o fustiță superbă pe care vreau să o probez pînă ajung băieții.
- Du-te tu. Eu mă uit ce mai e nou pe aici. Îi zic eu, și ea îmi zîmbește, după care dispare în magazinul de visavi.

Privirea îmi fuge pe o grămadă de haine însă toate nu sunt pe placul meu. Mă plimb plictisită printre rîndurile cu haine și ochii îmi cad pe o rochie albă de dantelă ce se mula perfect pe manechin. Hotărăsc să o probez. Și mă îndrept spre cabina de probă.

Povestește Jeisson:-

În timp ce fetele sunt la moll, noi băieții am hotărît să stăm la o bere acasă la Emma și Alex.
Bine. Alex m-a sunat cică fetele lipsesc și ei se îngrămădesc acasă la el.
Nu am putut să îl refuz. Și nici nu am vrut. Indiferent că sunt cu 4 ani mai mare ca ei, ne înțelegem aș zice eu, destul de bine.
Din jumătate în jumătate de oră o sunam ca să văd cum se simte. Indiferent că vizionam la televizor un meci de fotbal cu băieții, care chiar l-am așteptat de mult timp.
Nu sunt pasionat de fotbal, însă îmi place destul de mult. Cînd eram la liceu, eram capitan la comanda de fotbal din scoală, și-mi reușea destul de bine.
Însă acum gîndul nu-mi stătea la fotbal, însă zbura la evenimentul de azi dimineață.
Mi-a plăcut să îi simt mîinele ei pe spatele meu, care la sigur are niște zgîrieturi de toată frumusețea. Să o simt cum tremură sub mine. Să o văd cum mă trage mai aproape de ea pentru ca corpul meu să-i acopere corpul perfect.
Ea e perfectă. Perfectă începînd de la cap și ajungînd la vîrful degetelor de la picioare.
Ei na. Din nou gîndurile îmi sunt la ea. Abia aștept să o văd și să mă asigur că întradevăr e bine.
Gîndesc cînd parchez mașina în parcarea mollu-lui. Și sunt urmată de băieți. Adică Alex, Max, Mark și David.
Cu toate că ultimii doi nu-și au iubitele aici, au hotărît să ne însoțească.