-Pe Dracu-

Capitolul 20:- " Albastru Glaciar"

Îmi deshide ușa masivă de la bloc și mă lasă să intru prima. Acum o face pe exemplarul?
  Să nu care cumva să creadă că cu cîteva bune maniere o să-mi treacă mînia.
  Văd un birou, cel mai probabil fiind ceva de genul unei recepții. Totul e plin de lux și e aranjat cu mult gust.
    Mă apucă de mînă și mă trage spre ușile ascensorului, apasă pe butonul de chemare și așteptăm. Ajunge repede și intrăm în el. Tot ascensorul e de sticlă la fel ca și majoritatea blocului. Simt cum îmi fuge pămîntul de sub picioare atunci cînd pornește această chestie, și îl apuc pe Jeisson mai strîns de mînă. Mă îngrozesc și mai mult atunci cînd văd că apasă pe butonul 23. Blocul ăsta are 23 de etaje?
- Ești claustrofobică? Mă întreabă el vizibil îngrijorat.
- Nu. Adică nuștiu. Nu am avut niciodată un atac de panică. Doar că îmi e frică cînd pornește, am impresia că cad în jos și o să mă prăbușesc. Iar acum cam toată starea se amplifică la un milion din cauza că se vede totul în jur, și e la dracu de înnaltă clădirea asta. O să cădem? O să murim?  Îi zic eu repede și speriată, iar el îmi ea fața în mîinele sale și îmi zice acum un pic mai tare.
- Ascultă! Termină. Nu cade nimeni și nu moare nimeni. Emma? Totul e bine! Uitete la mine, nu te uita în altă parte. Totul va fi bine! Da? Îmi zice el zguduindu-mă un pic de cap ca să mă concentrez asupra cuvintelor lui, după care mă stînge strîns la pieptul său.
  Știu că nu o să pățesc nimic. Dar îmi e frică. E așa un sentiment pe care nu-l pot înlătura oricît de mult mi-aș dori. Simt cum picături de apă se strîng pe fruntea mea, și cum șiroaie picură chiar și pe spate. Încep ușor să tremur. Și cu greu încerc să mă liniștesc. Parcă respirația mi s-a oprit și nu-mi mai pot trage aer. Mă panichez. Vreau aer.
- Aer! Zic eu printre gîfîieli.
Iar Jeisson se panichează și mai mult. La naiba nu vreau să-l sperii, dar na, nu știu ce să fac, corpul parcă nu mă mai ascultă. Îmi vine să-mi zmulg hainele de pe mine.

 Jeisson se apropie de mine şi mă ţine lipită de perete. Mă calmez un pic timp ,de cîteva secunde însă nu suficient. Încă vreau aer. El se dezlipeşte de mine, şi pofta de aer creşte.
- Emm? Ce faci? Stai așa. Emma? Îl aud pe șaten cum vorbeste cu mine însă nu pot să mă opresc, am nevoie de aer.  Îmi dezbrac geaca și o arunc pe aici pe undeva, după care îmi duc mîinele și la baza bluzei, trăgînd-o peste cap, rămînînd doar în sutienul meu negru.
- Emma? Privește-mă în ochi! Îmi zice din nou el tare, și eu cu greu îmi fixez privirea în ochii săi de un albastru glaciar. Parcă un pic de aer se face simțit în corpul meu, și asta cred că e datorită ochilor său albaștri. Citesc în ei spaimă. Sunt sigură că-i speriat, și eu aș fi, dar după cum am mai zis, chiar nu pot face nimic ca să stau locului. Unicul lucru ce mă împiedică să continui să mă dezbrac sunt mîinele lui puternice care le ține strîns pe ale mele, dar în același timp și grijuliu pentru a nu mă răni.
   Nu mai simt podeaua, și realizez că Jeisson m-a luat în brațe stil mireasă.
   Simt cum din ce în ce mai bine pot respira, și îmi dau seama că am părăsit acea încăpere mică. Îmi încolăcesc mîinele împrejurul gîtului său, și îmi las capul să cadă în scobitura gîtului său. Acum acele bătăi nebune a inimi se micșorează .
   Aud o ușă cum se trîntește și observ că am intrat într-un apartament. M-a adus într-un apartament? Dar el locuiește într-o casă mare și spațioasă, de ce ar veni aici?

După ce închide ușa cu mine în brațe, continuie să meargă prin această încăpere imensă plină de lux, și văd cum urcă niște scări. Oho, mai are încă un etaj?
   Încă o ușă de lemn negru se închide în urma noastră și eu sunt pusă cu multă grijă pe un pat mare și moale de două persoane, asta cred că-i camera lui. Fiindcă văd mai multe lucruri aranjate frumos pe masa de lucru care se află tot în această cameră pictată în doar două nuanțe: negru și alb. În partea dreaptă este un geam imens, de unde se vede tot orașul. Și chiar e foarte frumos.
- Cum ești? Mă întreabă el, spărgînd liniștea. Iar grija și neliniștea se simte în vocea lui. E panicat. Cred că e prima oară cînd îl văd așa.
- Acum bine. Îi răspund eu calm.
-  Îmi pare rău. Mai șoptesc eu, iar pe fața lui apare o încruntătură.
- Pentru? Mă întreabă el. El chiar nu își dă seama.
- Nu e evident? Nu am vrut să te sperii. Nu am mai fost niciodată în așa situație, nu am știu că sunt claustrofibică. Îi zic eu acum cu mult mai încet.
- Iubito! Nu e vina ta. Da. M-am speriat, dar a trecut. Te iubesc. Îmi zice el, iar eu îl privesc adînc în ochi.
- Și eu. Șoptesc mai mult pentru mine, însă sunt sigură că și el m-a auzit, fiindcă un zîmbet imens s-a așezat pe fața sa, după care s-a năpustit asupra buzelor mele.
   Acum corpul său fiind peste corpul meu micuț.
   Îmi tachinează încet buzele, ba chiar chinuitor de încet. Parcă vreau mai mult. Nu pot să cred că chiar asta vreau, și fără a-mi da seama gem în formă de protesc, pentru a adînci sărutul. Continuie să mă sărute de parcă îi e frică să nu mă spargă. E atît de grijuliu și drăguț, dar în același timp nu uită să-mi aducă aminte că el mereu domină, demonstrîndu-mi asta cînd brusc m-a mușcat puternic de buză pentru ai piermite să adîncească sărutul. Într-un sfîrșit îi pot simți gustul lui mentolat de care nu mă mai pot sătura.
- Să știi că eu încă sunt supărată pe tine. Îi zic eu atunci cînd îmi aduc aminte că am uitat complet de ceea că eu acum ar trebui s-o fac pe îmbufnata.
- Mhm...peurmă o să țipi cît vrei la mine. Îmi șoptește el, și continuie cu acest sărut amețitor, după care coboară cu săruturi pe maxilar, claviculă, gît. Sărutînd si mușcînd fiecare părticică de piele, transmițîndu-mi în întreg corpul o senzație plăcută.
  Nu pot să cred că mă va lăsa să țip la el mai apoi, doar pentru a nu opri acum acest moment. Dar dacă nu opresc acum asta, peurmă nu o să mai am eu pofta de a mă certa cu el.
   Deci, trebuie să îl dau jos de pe mine. Dar la naiba. Nu vreau. Ducă-se dracu cearta ceea. Pînă la urmă și Dylan a meritato. Acum mai bine savurez momentul.

                                                                               *************

Scumpii mei. Aici mai aveţi încă un capitol .Şi sper că foarte curînd o să mai apară unul.

 Vreau să vă zic că dedic acest capitol persoanei care a răspuns corect la întrebarea din capitolul precedent, şi anume IonelaTanasa7 .

Aştept păreri la acest capitol. Pupici.  :*