-Pe Dracu-

Capitolul 35:-"Sfinții de noi"

Au trecut aproape 2 zile de cînd nu am mai ieșit din casă. Am stat în patul meu, confudată în gîndurile mele, nepăsîndu-mi de nimeni și de nimic. Nici măcar de faptul că mîine e Ajunul Crăciunului. Sărbătoarea pe care o ador cel mai mult.
Acesta va fi cel mai oribil Crăciun din viața mea.
El a distrus totul. Mi-a frînt inima, mi-a spulberat visele, mi-a alungat iluzile.
Jeisson mă tot suna însă îi refuzam toate apelurile la început, mesajele sale vocale le ignoram la fel ca și cele scrise. Iar mai apoi pur și simplu mi-am închis mobilul.
A venit chiar și la mine acasă însă am refuzat să vorbesc cu el.
Mi-am blocat ușa și indiferent de ceea ce zicea el, eu nu reacționam.
Unicul lucru care l-a împiedicat din a-mi sparge ușa a fost faptul că eu stăteam rezemată de ea.
Ore bune mi le-am petrecut în lacrimi, însă acum nu mai plîng. Nu mai am lacrimi. Oceanul s-a secat.

Un ciocănit insistent se aude în ușa mea, și îmi încurcă gîndurile.
- Dorm! Țip eu spre ușă însă de îndată ușa se deschide și pe ea apare Mia și Alex.
Mia și Alex sunt singurile persoane cu care cît de cît am vorbit cîte ceva. Tot vroiau ei să îmi zică ceva important despre Jeisson însă nu aveam starea de ai asculta. Și le-am zis că nu mă interesează.
- Mhm. Faci asta de două zile. Emma?! - Ce?
- Eu chiar cred că Jeisson nu e vinovat. Îmi zice Alex încet, și eu încep să rîd.
- Alex! Te rog eu. Nu îi lua apărarea. Îi zic eu ridicîndu-mă.
- Emma. Nu am fost acolo ca să fiu convins, m-am dus pînă la bar la fel ca și ceilalți, însă după cum a reacționat Jeisson după ce ai plecat tu, asta, la sigur nu se comporta nimeni așa. Te-a căutat ca nebunul tot orașul.
- Alex? Asta e solidaritate masculină, sau cum naiba să-i zic? Țip eu la el ieșind din pat precum un uragan și îndreptîndu-mă spre baie, cu speranța că ei vor pleca.
- Vorbește cu el. Dă-i o șansă. Se face auzită și vocea Miei iar eu mă întorc din baie și o privesc enervată.
- Mia! Dacă în gura lui Alex și-ar băga o curvă blondă limba, l-ai mai ierta? Dacă cineva l-ar călări pe el, i-ai mai da o șansă? Dacă ai fi în locul meu ce ai face?! Țip acum eu la ea, iar ea își dă capul în jos.
- Nu Mia. Îmi pare rău. M-am descărcat pe tine. Iartă-mă nu am gîndit. Nu am vrut să țip. Îi zic eu luînd-o în brațe.
- Nu-i nimic. Știu că nu ai vrut. Îmi zice ea, privindu-mă intens.
- Cobori jos să mănînci ceva sau iarăși faci greva foame? Mă întreabă Alex și eu îl privesc atent.
- Cobor jos.
Zic într-un sfîrșit și el se face că nu aude bine.
- Vorbești serios?
- Da! Acum ieși vreau să-mi schimb hainele. Îi zic eu amuzantă și el dă din cap în semn afirmativ și totuși continuînd să o facă pe uimitul.
Știu că o face doar pentru mine și apreciez asta la el.
După ce pleacă ambii, lăsîndu-mă să-mi schimb hainele, mă bag sub un jet fierbinte de apă pentru a-mi relaxa pielea încordată.
Poate ar trebui să-i mai dau o șansă. Poate să-l sun?
Aha, da sună-l și cereți iertare. Ai vrut să-ți ceri iertare și data trecută și ce ai pățit? Îți spun eu, El se lingea cu Alta!

Al naibii de conștiință. Tot tu mi-ai zis să-mi cer iertare. Acum apari din nou?

Povestește Mia:-

- Și a-ți vorbit cu ea? Ne întreabă Jeisson alarmat de îndată de am coborît jos.
- Da. Însă o ține pe a ei. Nu vrea nici în ruptul capului să te creadă și dacă sincer nici eu nu văd un motiv pentru care Emma ar trebui să te creadă.
Îi zic eu lui Jeisson care în tot acest timp a stat aici, Emma credea că e plecat însă nu, domnul aici de față e un încăpăținat dat dracului la fel ca și prietena mea.
- Adică? Mă întreabă Jeisson uimit.
- Adică nu e prima dată cînd te vede cu vreo blondă, iar acum ce ai fi vrut să creadă cînd aproape în fiecare zi afla de o fostă achiziție blondă de a ta? Îl întreb eu, iar el se pare că înțelege unde bat.
- Știu că am dat-o în bară de multe ori. Dar acum chiar nu am nici-o vină. Credeți-mă! Măcar tu Alex mă crezi? Îl întreabă Jeisson și iubițelul meu care schimbă repede subiectul.
- Tot ce știu eu e că într-un sfîrșit sora mea a decis să coboare jos să mănînce ceva, și chiar te rog să pleci. Îmi fac griji pentru ea. Și nu vreau să pățească din nou ceva din cauza alimentației incorecte.
- Din nou? Are vreo problemă cu asta? Întreabă Jeisson și se pare că el nu știe nimic de asta, și Emma nu va fi prea fericită cînd va afla că Adisson știe.
- Nu știai? Adică nu ți-a zis? Întreabă David care la fel ca și Mark nu se mișcă de aici pînă cînd nu se conving că prietena lor e bine.
- Ce mama naibii să-mi zică? Țipă acum Jeisson disperat, însă totuși e un țipăt încet, ca să nu-l audă Emma.
- Odată din cauza lipsei alimentației din organism mai nu a intrat în comă. Așa că are nevoie de mîncare pentru a nu o păți din nou. Îi explică Mark.
Chiar dacă e o minciunu. Bine nube minciună, doar nu i-a zis ontreg adevărul.
- Ok. Și de ce atunci nu a mîncat?
- E o parte a vieții ei care cred că ar fi mai bine să ți-o zică ea cînd va fi pregătită. Intervin eu în discuție, atinci cînd ceilalți au ajuns la lipsa cuvintelor.
Și credeți-mă că sunt rare cazurile în care Mark cu David nu știu ce să zică.
- Ok. Aveți grijă de ea. Ne mai auzim. Ne zice Jeisson repede atunci cînd aude o ușă de sus închizîndu-se și niște pași scurți pe holul ce duce spre scări.
- Ați înnebunit! Emma încearcă să uite de perioada aia proastă a vieții voastre. Și se pare că după atîta chin, reușește iar voi ce faceți? Lăsați-o să lupte singură, ea trebuie să-i povestească trecutul ei, lui Jeisson nu noi.
Îi cert eu, și ei doar afirmă din cap.