-Pe Dracu-

Capitolul 50:- "În trei!"

- Emma, nimic personal cu tine. Doar că idiotul de față, de cîte ori mi-a stricat mie partidele, acum abia pot să ma răzbun. Scuze. Nu am rezistat tentației încă de cînd v-am văzut pe pe geam.

Zice persoana și nu înțeleg cum am putut fi atît de neatenți și nu am realizat că prin acel geam, se vede totul de afară.
A da...eram prea ocupată să mai gîndesc. Acesta e efectul Jeisson Adisson asupra mea.

- Pe dracu Dylan!
Țipă șatenul meu nemulțumit la prietenul său, în timp ce eu mă întorc cu spatele la ei, pentru ami aranja rochia, după care mă întorc ca să îl văd pe Jeisson cum își închide centura pe care i-am deschis-o cu atîta nerăbdare și foame de mai mult, atîta timp cît îl înjură pe prietenul său, care tocmai face o criză de rîs.

Imaginea din față mă face să roșesc mai tare și sunt convinsă că acum nici măcar machiajul de pe fața mea nu poate ascunde roșeața.
- Ești un idiot Dylan! Nu mai rîde! Țipă mai tare Jeisson la prietenul său, care deja se ține de burtă, trăgîndu-i și o palmă generoasă peste cap.
- Voi nu va-ți văzut fețele! Recunoaște-ți că e amuzant!
Ne zice Dylan, și dacă stau bine să analizez lucrurile, chiar e amuzant.
Ne privim toți trei, o liniște asurzitoare invadînd încăperea, după care cu toții izbucnim în rîs.

Dylan are dreptate, chiar dacă mă aflu într-o situație stîngenitoare, totul e al dracului de amuzant dacă privești totul dintr-o parte.
- Hai să coborîm, o să ne observe lipsa.
Zic eu, după care ies din acea cameră care seamănă cu locurile unde oamenii vin la acest restaurant și își schimbă ținuta vestimentară în această cameră, special amenajată.

Mergînd pe hol, pentru a coborî la parter, fiind urmată de doi masculi cu stări diferite. Unul amuzat și altul supărat pentru că nu a fost satisfăcut, zîmbesc în sinea mea.
A fost o situație jenantă, însă și amuzantă, pe care o voi ține minte mereu.
- Nu cobori? Se face auzită vocea lui Jeisson care mă face și pe mine să întorc capul spre bărbații ce mă urmau, pentru a constata că Dylan s-a lipit cu spatele de un perete și stătea locului.
- Păi, aș cam merge. Dar ce o să creadă oamenii?
- Adică? Întreb eu nedumerită, iar el rîde pe sub mustățile pe care nu le are.
- Adică o fată care ca prin minune a dispărut pe vreo jumătate de oră, coboară de la etaj cu doi masculi în spatele ei. Oare ce au făcut în trei?
- Totuși ești un idiot Dylan! Țip eu la el pentru a nu fi auzită și de alții, iar el bufnește în rîs, în timp ce Jeisson îl înjură pe prietenul său.
- Bine gata! Cobor! Dar dacă oamenii au să creadă că ne-am tras-o în trei, eu nu voi fi vinovat!
Zice Dylan în apărarea sa, după care începem să coborîm spre parter.

- Dragii mei? Unde ați dispărut?
Ne întreabă mama lui Jeisson și acum îmi dau seama că nu ne-am gîndit înainte la o scuză.
Lucru pe care ar fi trebuit să îl facem.
- Păi, îi explicam Emmei că un cap e bun dar mai multe e și mai bine. Avea de prezentat un proiect la școală și îl făcea cu o fată, în echipă, iar o altă fată, dorea să se alăture lor. Și iată îi ziceam că ar trebui să accepte ajutorul fetei, pentru că un cap e bun, dar 3 capuri fac lucrul mai bun. Dumneavoastră ce ziceți, am dreptate?
Și iată cum Dylan inventează o scuză patetică, care avea un dublu sens, înțeles doar de noi 3.
Iar după mimica lui Jeisson, am impresia că glumețul din această seara, nu va scapa nevătămat.
- Desigur că ai dreptate dragule. Doamna Adisson îl susține pe prietenul nostru scump, căruia deja a început să îi crească urechile, dar și zîmbetul.
- Doar că. Uneori al trei-lea cap, poate nu fi la fel de bun, la fel de descurcăreț, la fel de competent. Așa că Emma, dacă ai ales să lucrezi cu o singură persoană, atunci bine faci.
Zice doamna mama lui Jeisson și iată cum zîmbetul lui Dylan dispare și apare al meu și al iubitului meu.
- Mă scuzați trebuie să mă retrag pentru a discuta cu cineva. Zice femeia elegantă, după care dispare.
Iar profitînd de moment, începem cu Jeisson să rîdem.
- Deci Dylan, se pare că nu ești suficient de competent băiate, descurcăreț. Iată de ce nu ai și tu o relație serioasă. Te părăsesc fetele după ce te încearcă.
Îi zice Jeisson sarcastic, în timp ce Dylan se făcuse roșu la față.
- Du-te dracu Jeisson!
Îi zice Dylan, după care cu toții rîdem.
Seara în general a fost una plăcută dar și încordată pentru mine. Toate privirile din sală erau asupra mea, iar fiecare gest și fiecare miscare îmi era studiată miticulos de afaceriștii insuportabili.
Spre sfîrșitul serii, mai rămăsese o singură probă de trecut pentru a afla cîștigătorul concursului.
La majoritatea probelor culoarea neagră deținea controlul, adică firma lui Jeisson sau mai bine zis firma domnului Adisson.
    
Chiar mi-aș dori să putem ajuta acel copil mic cu toate că toți cei prezenți de aici fac ceva pentru a ajuta pe cineva, mie personal mi se pare că cazul nostru e cel mai serios. Este mult mai importanta sanatatea unui copil decit promovarea unor talente sau înființarea unor organizații pentru distracție, de care este plin New-York-ul.
- Dragii mei, avem o problemă.  Zice mama lui Jeisson alarmată, venind spre noi în grabă.
- Ce problemă? Întreabă Jeisson îngrijorat.
- Ultimul concurs e unul de dans. Pentru această seara trebuia să dansăm un dans de tango. Repetînd, bărbatul care trebuia să ne prezinte, și-a fracturat piciorul iar partenera sa e si logodnica sa, astfel a plecat cu el pentru ca era îngrijorată. Nu are cine să danseze. Ce ne facem?
Zice doamna Adisson alarmată și dacă sincer, încep și eu să-mi fac griji.
Nu pentru că vom pierde dar pentru că va pierde acel copil care are nevoie de acei bani.
- De unde acum să găsim înlocuitori? Se vaita doamna Jeisson și mintea mea se tot gîndește pe cine am putea pune în locul acelui bărbat.