Capitolul 27:- "De la FBR"

5.6K 214 2
                                    


- Lasămă să te satisfac iubito. Știu că îți dorești asta. Îmi zice el cu o voce calmă și serioasă.
- Jeisson eu... Vreau să zic ceva însă vorbele îmi sunt oprite de el.
- Să te satisfac nu înseamnă să ți-o trag.
Îmi zice el cu o rugăminte arzătoare în voce, și la început nu înțeleg la ce bate, însă mai apoi, nuanța din obrajii mei se face mai evidentă.
Și înghit în sec, în timp ce el îmi mușcă pielea gîtului. Și coboară în jos cu săruturi nebune.
Recunosc. Îl vreau, dar îmi e frică. Frică și rușine, chiar dacă nu o să facem dragoste acum, oricum e un lucru intem.
Coboară cu amețitoarele sale săruturi pînă în dreptul sînilor și acolo se oprește puțin, rînjind pervers.
Îmi capturează limba într-un sărut nebun și profitînd de moment mă întoarce deasupra sa, luîndu-mă prin surprindere.
Își duce o mînă la încheietoarea sutienului meu ud, și dintr-o singură mișcare profeseonală mi-l scoate și mi-l aruncă undeva prin cameră.
Roșeața se pune pe obrajii mei, și mă las pe el, pentru a-mi acoperi trupul gol, cu excepția acelui petec de material subțire ce îl am pe post de boxeri.
- Să nu îndrăznești să te acoperi! Îmi zice el, mustrîndu-mă.
Își înfinge diavolic dinții în sfîrcurile mele. Iar eu din instinc îmi duc mîinele în părul său, trăgînd-ul mai aproape, asta dacă era posibil. La început îmi tachinează cu limba încet boabele rozovii care s-au întărit la simpla lui atingere, după care le mușcă cu posesivitate, lingîndu-le și sugîndu-le, durerea traversîndu-mi întreg corpul în egală parte cu plăcerea. Același tratament îl aplică și la sînul drept.
În tot acest timp eu gemînd de durere, plăcere și timiditate.
Da. Îmi e rișine. Nu mă simt în apele mele chiar dacă îmi place la nebunie să-i simt pielea lui umedă deasupra pielei mele.
Brusc mă întoarce, el poziționîndu-se deasupra corpului meu care tremură nu pentru că e frig. Fiindcă în casă acum e al naibii de cal. Dar tremur de rușine și plăcere.
Plăcerea pe care mi-o oferă fiecare atingere a sa ce-mi dezmiardă pielea, fiecare privire ce mă arde din interior și fiecare zîmbet pervers ce îmi sucește mințile.
Cutreieră și analizează fiecare părticică a pielii mele în timp ce unghiile mele se plimbă pe spatele său.
În scurt timp ajunge și la acel loc care îl aștepta de mult, și își pune mîinele pe bata boxerilor mei dantelați, trăgînd cu putere pînă cînd îl rupe.
- Jeisson! Țip eu, și realizez abia acum că asta a sunat a geamăt nu a dezaprobare a lucrului pe care la făcut.
- Mmmhm...iubito mă înnebunești. Îmi zice el, privindu-mă cu ochii săi glaciari ce ard în flăcări de dorință.
Îmi sărută delicat buzele în timp ce își strecoară o mînă între coapsele mele înfiebîntate, făcîndu-și loc încet, parcă dîndu-mi timp să mă răzgîndesc.
Pe Dracu! Ce mă fac? Dacă pînă acum îmi era rușine și mă panicam din cauza asta. Acum unicul motiv care mă duce la panică este faptul că timpul trece al naibii de greu atunci cînd tot ce vreau eu, este să-l simt în mine. Chiar dacă nu o să fie chiar pe adevărate, oricum. Încă nu e momentul ca să facem dragoste.
- Făo. Îi zic eu scurt cu o voce plină de emoții și cu o roșeață de nedescris în obraji. El mă privește surprins, după care își ea mîna de pe coapsele mele, și mă ațintește cu privirea.
- Ce să fac iubito? Mă întreabă el, iar eu împietresc.
Luate-ar dracului. Nici în pat nu încetezi să mă tachinezi?
- Știi tu ce. Îi zic eu ascuzîndu-mi fața în pieptul său, iar el rîde în cel mai adorabil mod, și deloc batjocoritor.
- Vreau să mi-o zici tu. Îmi zice el serios, studiindu-mi irișii cu căldură.
- Ce vreai să fac iubito? Mă mai întrabă atunci cînd vede că tac.
- Să...să...să mă pătrunzi. Îi zic eu încet de parcă divulgam un secret de la FBR, adîncimdu-mi capul în scobitura gîtului său, ascuzîmdu-mă.
- Ești frumoasă cînd roșești. Îmi zice el, iar eu mai tare îmi împing capul în umărul său.
Brusc mîna s-a stîngă se împletește în părul meu ud. Și abia acum realizez că și așternuturile de sub noi sunt ude de la corpurile noastre. Mă trage cu forță de păr dar și cu acuratețe pentru a nu mă lovi sau speria, desprizîndu-mi fața de umărul său, în timp ce mîna dreaptă a coborît rapid spre locul fierbinte dintre coapsele mele.
Îmi închid ochii atunci cînd el mă privește.
- Deschide ochii. Vreau să mă privești în ochi. Îmi zice el, și eu mă încrunt nemulțumită.
Luate-ar Dracu! Vreai să mor aici de rișine?
Cu toate că ideia nu-mi surîde, mă conformez dorinței lui.
- O să doară. Sigur vrei să faci asta? Mă întreabă cu grijă. E atît de protector, chiar prea protector. Normal că vreau să mă satisfacă. Și așa cu greu m-am abținut tot acest timp.
Dau doar încet din cap, în semn de da. Atîta i-a fost deajuns ca buzele sale să le muște cu putere pe ale mele cerînd acordul de-a adînci sărutul. Acces pe care îl primește de îndată. În timp ce limba sa o răsfață pe a mea, o durere insuportabilă apare în acea zonă. Odată cu o lumină puternică ce domină pădurea, ploaia nu mai încetează.
- Aaaa...murmur, cu greu abținîmdu-mi un țipăt. Mi-a zis că o să doară. Dar nu am crezut că chiar atît de tare.

-Pe Dracu-Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum